Traumatismul Cranio-Cerebral: Simptome, Diagnostic și Tratament

Cineva din familia ta se confruntă cu un traumatism cranio-cerebral și vrei să fii informat? Ai ajuns unde trebuie! Citește în continuare și află de la specialiștii noștri informații utile cu privire la acest subiect!

Mecanisme și Clasificarea Traumatismelor Cranio-Cerebrale

Traumatismul cranio-cerebral (TCC) este o leziune a creierului sau a structurilor craniene apărută ca urmare a unui impact direct la nivelul capului sau a unei forțe externe care afectează cutia craniană. 

Traumatismele cranio-cerebrale sunt frecvente, fiind una dintre principalele cauze de mortalitate și invaliditate la nivel global. Reprezintă cauza principală pentru apariția comei, pentru dizabilitățile cauzate de traume și pentru leziunile cerebrale la copii și adulții tineri. 

Tipuri de impact și forțe implicate

Traumatismele cranio-cerebrale pot fi de mai multe feluri în funcție de diferite criterii de clasificare. În funcție de modul de apariție pot fi descrise: 

• TCC apărute prin impact direct –  Rezultă în urma unei lovituri sau în urma contactului direct a cutiei craniene cu un obiect dur ce produce forțe de compresie (de exemplu accidente rutiere, căderi, lovituri cu obiecte dure). Pot cauza fracturi sau leziuni localizate (contuzii cerebrale). 

• TCC apărute prin forțe de accelerație – decelerație – Rezultă atunci când capul este mișcat brusc înainte și înapoi, iar creierul se deplasează în interiorul cutiei craniene cauzând leziuni. Apar în accidente auto, cunoscut sub numele de traumatism de tip whiplash (”în lovitură de bici”) sau în sporturile de contact. 
• TCC apărute prin forțe de rotație – Creierul se răsucește în interiorul craniului atunci când capul este rotit rapid (accidente rutiere, coliziuni laterale în sporturi de contact). Tensiunea creată poate cauza leziuni axonale difuze și pierderea conștienței, iar conexiunile neuronale pot fi afectate.
• TCC apărute prin compresie prelungită – Rezultă în urma unei situații care duce la strivirea craniunului între două suprafețe, precum accidente industriale sau căderea unui obiect greu peste cap. Cauzează fracturi extinse și edem cerebral. 
• TCC apărute prin forțe penetrante – O leziune penetrantă sau deschisă a capului apare atunci când un obiect străpunge craniul și afectează dura mater , membrana cea mai exterioară care înconjoară creierul. Rezultă în urma unei împușcături sau în urma contactului cu obiecte contondente și pot cauza hemoragii severe și edem cerebral. 

Clasificarea în funcție de severitate

Loviturile la cap sunt frecvente, se pot întâmpla oricui chiar în propria casă, dar nu toate sunt grave. Iată clasificarea TCC în funcție de severitate:

• Ușoare – Leziuni ușoare care nu determină afectarea semnificativă a funcțiilor creierului. 
• Moderate – Leziuni care pot afecta temporar funcțiile creierului
• Severe – Leziuni grave care pot pune viața în pericol și pot afecta permanent funcțiile creierului. 

Unul dintre instrumentele prin care se stabilește gradul de severitate este scala Glasgow. Aceasta evaluează conștiența pacientului în funcție de răspunsul orcular, verbal și motor. 

• Deschiderea ochilor (E – Eyes):

• 4 puncte: Deschide ochii spontan.
• 3 puncte: Deschide ochii la stimul verbal.
• 2 puncte: Deschide ochii la stimul dureros.
• 1 punct: Nu deschide ochii.

• Răspunsul verbal (V – Verbal):

• 5 puncte: Răspunde coerent și orientat.
• 4 puncte: Confuz, dar capabil să răspundă la întrebări.
• 3 puncte: Răspunsuri inadecvate sau incoerente.
• 2 puncte: Sunete nearticulate. 
• 1 punct: Fără răspuns verbal.

• Răspunsul motor (M – Motor):

• 6 puncte: Execută comenzi simple.
• 5 puncte: Localizează durerea.
• 4 puncte: Retragere reflexă la durere.
• 3 puncte: Flexie anormală la stimulare dureroasă.
• 2 puncte: Extensie anormală la stimulare dureroasă.
• 1 punct: Fără răspuns motor.

Scor: 

• 13-15: TCC ușor
•  9-12: TCC moderat
•  3-8: TCC sever

Factori de risc și grupuri vulnerabile

Așa cum spuneam mai devreme, traumatismele cranio-cerebrale sunt foarte frecvente, însă există anumite grupuri mai vulnerabile și anumiți factori de risc care cresc riscul acestora. 

TCC apare cel mai frecvent la copiii foarte mici (cu vârsta cuprinsă între 0 și 4 ani), în adolescență și la adulții tineri  (vârsta între 15 și 24 de ani), cu un vârf ulterior al incidenței la adulții în vârstă (peste 65 de ani). Vârsta înaintată cuprinde grupul cu cele mai mari rate de spitalizări și decese legate de TCC.

Factorii care favorizează apariția TCC sunt:

• Vârstă – copii mici și vârstnicii
• Accidente rutiere
• Accidente sportive 
• Accidente de muncă 
• Consumul de alcool sau droguri
• Afecțiuni medicale
• Locuințe nesigure 
• Drumuri neamenajate sau condiții meteo nefavorabile
• Spații publice cu infrastructură defectuoasă
• Expunerea la violență
• Fragilitate osoasă ereditară 

Evaluarea Clinică și Diagnosticul Modern

Traumatismele cranio-cerebrale pot avea o evoluție imprevizibilă și pot pune viața în pericol dacă nu sunt gestionate corespunzător, de aceea o evaluare corectă te poate scuti de multe probleme. De asemenea, în situațiile severe, un diagnostic rapid poate să crească șansele de supraviețuire și recuperare.

Examenul neurologic inițial

În cazul unui traumatism cranio-cerebral examenul neurologic inițial este foarte important și poate ghida măsurile care vor fi necesare ulterior. 

Examenele neurologice sunt cele mai utile din punct de vedere clinic la pacienții nesedați care sunt bine oxigenați și care au tensiunea și glicemia normală. Sedarea, hipoxia, hipotensiunea și hipoglicemia pot deprima funcția nervoasă și pot face evaluarea inexactă. 

Un examen neurologic complet nu poate fi efectuat la persoanele necooperante și inconștiente. Cu toate acestea, examinarea atentă poate oferi în continuare indicii despre unele aspecte ale stării neurologice a acestor pacienți, cum ar fi starea mentală, unele funcții ale nervilor cranieni și puterea motorie. Testarea reflexelor poate fi efectuată la pacienții în stare comatoasă.

Evaluările neurologice comune includ:

• Evaluarea capacității și statusului mental
• Evaluarea dimensiunii pupilelor
• Examene senzoriale
• Evaluarea reactivității pupilelor
• Măsurarea tensiunii arteriale
• Evaluarea rezistenței 
• Exerciții de echilibru și funcție motrică
• Măsurătorile pulsului
• Evaluarea respirației

În cele mai multe cazuri, aceste evaluări neurologice durează în jur de o oră. Sunt non-invazive și nu implică niciun stimulent cerebral. 

Uneori, o leziune cerebrală traumatică nu lasă niciun sistem vizibil, de aceea este indicat să mergi la medic pentru o examinare ca să te asiguri că totul este în regulă. 

Cauți un medic neurolog în Timișoara? Vino la clinica Profilaxia, specialiștii noștri îți stau la dispoziție pentru evaluare și tratament!

Tehnici avansate de imagistică

Imagistica este o parte indispensabilă a evaluării inițiale și a gestionării ulterioare a pacienților cu traumatisme craniene. În faza acută, imagistica este importantă pentru diagnosticarea extinderii leziunilor și recunoașterea promptă a leziunilor tratabile pentru a reduce mortalitatea. Ulterior, imagistica este utilă în urmărirea sechelelor traumei. 

Există protocoale tipice în evaluarea unei persoane cu traumatism cranian care constau în efectuarea de tomografie computerizată (CT) și imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). 

• Tomografia computerizată (CT): Este modalitatea imagistică de elecție în cazul unui traumatism cranio-cerebral acut fiind accesibil și rapid. Ajută la detectarea fracturilor craniene, hemoragiilor acute și edemelor cerebrale.
• Rezonanța magnetică (RMN): Este utilizată pentru o evaluare mai detaliată a structurilor cerebrale și pentru detectarea leziunilor care pot fi trecute cu vederea la CT, cum ar fi leziunile axonale difuze sau contuziile mai mici.

Există și câteva tehnici avansate de neuroimagistică pentru evaluarea leziunilor cerebrale traumatice, inclusiv utilizarea imagistică cu tensor de difuzie (DTI), RMN funcțional (fMRI) și spectroscopie MR (MRS), tehnici care sunt încă în curs de dezvoltare.

• Imagistica cu tensor de difuzie (DTI): Permite vizualizarea fibrelor de materie albă și detectarea leziunilor axonale difuze, care apar în traumatismele cranio-cerebrale grave. 
• RMN funcțional (fMRI): Evaluează funcționalitatea diferitelor regiuni cerebrale, fiind util mai ales în planificarea reabilitării.
• Spectroscopia MR (MRS): Analizează metaboliții din creier, oferind informații despre starea biochimică a țesutului cerebral și gradul de afectare metabolică.

Biomarkeri și teste de laborator

Pe lângă testele imagistice se recomandă și recoltarea unor analize de sânge precum hemoleucograma, coagulograma, electroliți și chiar analiza lichidului cefalorahidian. 

Acestea oferă informații cu privire la starea generală a organismului detectând anemia, dezechilibrele electrolitice, infecțiile sau inflamațiile sistemice care pot complica managementul pacientului cu traumatism cranio-cerebral. 

De asemenea, în ultimii ani, studiile au cercetat utilitatea unor biomarkeri în diagnosticul traumatismelor cranio-cerebrale. Aceștia sunt de ajutor în evaluarea severității leziunilor, monitorizarea inflamației și evaluarea prognosticului. 

Principalii biomarkeri utilizați sunt:

• S100B – unul dintre cei mai studiați biomarkeri în traumatismele craniene, creșterea lui indică afectarea barierei hematoencefalice și leziuni cerebrale.
• GFAP (proteina fibrilară glială acidă) – specifică pentru traumatismele severe, fiind eliberată de astrocite în cazul lezării acestora.
• UCH-L1 (ubiquitin carboxy-terminal hydrolase L1) – se asociază cu deteriorarea axonală și neuronală, oferind o perspectivă asupra gradului de afectare celulară.
• Neuron Specific Enolase (NSE) – Este un marker al leziunilor neuronale, folosit adesea pentru a evalua severitatea traumatismului.

Protocoale Terapeutice Actualizate

Traumatismul cranio-cerebral este întâlnit frecvent și reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de mortalitate de aceea modul în care se acționează și se gestionează poate face diferența între viață și moarte. Din acest motiv, protocoalele terapeutice se actualizează periodic și încearcă să ofere soluții rapide pentru reducerea mortalității, prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea prognosticului.

Managementul în primele 24 de ore

Primele 24 de ore sunt cruciale în gestionarea traumatismelor cranio-cerebrale. Leziunile traumatice ușoare ale creierului nu necesită, de obicei, alt tratament decât odihnă și analgezice. 

Cu toate acestea, o persoană care a suferit un traumatism cranio-cerebral ușor trebuie monitorizată îndeaproape la domiciliu și trebuie să se prezinte de urgență la spital dacă apar simptome noi sau se agravează cele existente.

În cazul pacienților cu traumatisme moderate și severe care rămân internați în primele 24 de ore este necesară o atenție sporită, astfel managementul va cuprinde:

• Menținerea unei oxigenări adecvate (SaO₂ > 90%) și a unei tensiuni arteriale optime (TA sistolică > 100 mmHg).
• Administrarea de fluide pentru a preveni hipovolemia, dar cu prudență pentru a evita edemul cerebral.
• Monitorizarea presiunii intracraniene și menținerea acesteia sub 20 mmHg
• Utilizarea de manitol sau soluție salină hipertonă pentru scăderea presiunii intracraniene dacă este necesar
• Efectuarea unei tomografii computerizate pentru a evalua leziunile
• Administrarea profilactică de anticonvulsivante în cazul riscului crescut de convulsii post-traumatice.

Tratamente medicamentoase specifice

Medicamentele utilizate în cazul traumatismelor cranio-cerebrale sunt administrate pentru a trata, a preveni și a gestiona condițiile adverse ale acestora. 

Mai multe clase de medicamente sunt utilizate pentru tratamentul de urgență după un traumatism, precum și pentru gestionarea pe termen lung a oricăror probleme fiziologice, psihologice și neurologice rezultate.

• Medicamente pentru faza acută

• Diuretice osmotice – Acționează prin scăderea conținutului de apă din creier, care este drenată și excretată prin urină. Acestea sunt utilizate pentru o perioadă scurtă în timpul fazei acute pentru a reduce edemul și presiunea intracranienă.
• Anticonvulsivante – Se utilizează pentru prevenirea convulsiilor. Traumatismele craniene pot duce la eliberarea excesivă de neurotransmițători care suprastimulează neuronii, ducând la convulsii și leziuni secundare ale creierului.
• Electroliții – Leziunile traumatice ale creierului pot scădea nivelul electroliților , ceea ce poate afecta negativ funcția inimii și tensiunea arterială de aceea trebuie restabilit echilibrul hidroelectrolitic.
• Antagonişti ai receptorului N-metil-D-aspartat (NMDA) – Reduc hiperactivitatea neuronilor și previn leziunile secundare ale creierului.
• Sedative – Pot fi necesare a induce o comă medicală la pacienții cu leziuni cerebrale severe.
• Blocante ale canalelor de calciu – Ajută la prevenirea spasmelor vaselor de sânge și la menținerea aprovizionării cu sânge a creierului. În plus, sunt pentru prevenirea leziunilor secundare după hemoragiile subarahnoidiene.

• Medicamente de management pe termen lung

• Neurostimulente – Ajută la îmbunătățirea unor aspecte ale funcțiilor cognitive, cum ar fi vigilența și atenția, prin creșterea nivelurilor de neurotransmițători, cum ar fi norepinefrina și dopamina.
• Agonişti ai dopaminei – Stimulează eliberarea de dopamină, ceea ce ajută la îmbunătăţirea vigilenţei.
• Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – Reglează tulburările de dispoziție.
• Antipsihotice –  Sunt prescrise pentru tratarea psihozei sau a altor afecțiuni mintale care pot rezulta dintr-un traumatism cranio-cerebral
• Relaxante musculare – Se utilizează pentru a relaxa crampele și încordarea musculară apărute ca urmare a leziunilor neuronilor motori din creier.
• Analgezice – Utilizate pentru gestionarea durerii.

Indicații pentru intervenție chirurgicală

Pentru majoritatea pacienților, tratamentul chirurgical nu este necesar, dacă leziunea este ușoară. 

Cu toate acestea, pentru traumatismele moderate și severe, intervenția chirurgicală este de obicei necesară pentru a controla edemul cranian și a repara leziunile. 

Chirurgia traumatică implică sutura rănilor la cap, debridarea și repararea fracturilor craniului și repararea leziunilor cerebrale. Pentru a repara leziunile cerebrale, se poate folosi una dintre următoarele abordări chirurgicale:

• Craniotomia este o procedură în care o secțiune a craniului este îndepărtată temporar, permițând neurochirurgului să îndepărteze hematoamele, să repare un vas de sânge sau o altă leziune.
• Craniectomia, indicată atunci când umflarea severă a creierului pune viața pacientului în pericol. Această procedură implică îndepărtarea unei secțiuni a craniului fără a o pune imediat la loc, astfel încât să reducă presiunea intracraniană cauzată de edemul cerebral sau să permită creierului să se extindă temporar, prevenind deteriorarea suplimentară . Această abordare oferă, de asemenea, neurochirurgului acces la creier pentru a repara leziunile cerebrale.

Reabilitare și Recuperare Post-Traumatică

Reabilitarea și recuperarea post-traumatică sunt niște procese foarte importante prin care trebuie să treci în cazul în care ai suferit un traumatism cranio-cerebral. Durata acestor procese variază în funcție de mai mulți factori și poate să dureze 6 luni, câțiva ani sau chiar toată viața.

Reabilitarea leziunilor cerebrale implică canalizarea abilităților naturale de vindecare ale corpului și procesele de reînvățare ale creierului, astfel încât recuperarea să fie cât mai rapidă și mai eficientă. 

Reabilitarea implică, de asemenea, învățarea de noi modalități de a compensa abilitățile care s-au schimbat permanent din cauza leziunilor cerebrale. Accentul reabilitării este de a-ți permite să-ți desfășori activitățile cotidiene în siguranță și în mod independent.

Reabilitarea și recuperarea trebuie să cuprindă toate sferele de interes fiind necesare terapii fizice, ocupaționale, suport psihologic și măsuri de reintegrare socială.

Terapii fizice și ocupaționale

Terapia fizică își propune să ajute la recăpătarea mobilității, coordonării sau forței musculare. Va fi nevoie de un kinetoterapeut sau cu o echipă întreagă de specialiști care vor stabili un program de exerciții personalizate pentru îmbunătățirea echilibrului, mersului și altor activități motrice de bază. De asemenea, pot fi necesare cârje, cadre, orteze sau alte dispozitive.

Terapia ocupațională se concentrează pe redobândirea abilităților necesare pentru activitățile zilnice, cum ar fi îmbrăcarea, mâncatul și igiena personală. Astfel,  ajută la dezvoltarea de noi strategii și mecanisme pentru a față limitărilor care au apărut în urma traumatismului. Poate include adaptarea locuinței sau a locului de muncă pentru nevoile actuale.

Suport psihologic și reintegrare socială

După un traumatism cranio-cerebral, mai ales dacă este vorba despre unul sever care a lăsat sechele semnificative suportul psihologic din partea familiei și prietenilor, dar și reintegrarea socială sunt elemente esențiale în procesul de recuperare. 

Posibil să fie nevoie de consiliere psihologice pentru gestionarea tulburărilor emoționale, precum anxietatea, depresia sau sindromul de stres post-traumatic, care apar frecvent după traumatismele craniene și terapia cognitiv-comportamentală. În anumite situații, când psihicul este afectat semnificativ poate fi necesară și o consultație psihiatrică și tratament adecvat. 

Este necesar ajutorul familiei și prietenilor pentru revenirea la activitățile obișnuite, iar înscrierea într-un grup de suport ar putea aduce beneficii suplimentare.

În anumite situații, va fi necesară reabilitarea vocațională pentru a identifica noi oportunități de angajare.

Dacă ai nevoie de un psiholog cu care să discuți problemele prin care treci și care să te ajute în recuperarea după un traumatism cranian, programează-te acum la clinica Profilaxia din Timișoara! Specialiștii noștri te vor ajuta să-ți recapeți echilibrul psiho-emoțional!

Monitorizarea progresului și ajustarea tratamentului

Așa cum spuneam procesul de recuperare poate fi unul lung și anevoios, de aceea este importantă monitorizarea constantă și intervenția la nevoie. 

Pot fi necesare investigații periodice evaluarea stării generale și pentru ajustarea tratamentului.

În plus, în funcție de răspunsul la terapiile propuse se pot găsi noi alternative sau se pot intensifica cele deja existente.

Un traumatism cranio-cerebral poate fi o adevărată provocare atât pentru persoana în cauză, cât și pentru medici și familia acesteia. Este important să fii informat cu privire la acest subiect și să știi unde să cauți ajutor. 

În Timișoara, la clinica Profilaxia, echipa noastră este alături de tine! Programează-te acum! 

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »