Pancreatita – Cauze, simtome, tratament

Ce este pancreatita?

Pancreatita este o afecțiune gravă, caracterizată prin inflamarea pancreasului. Ea apare atunci când sucurile şi enzimele digestive atacă pancreasul (organ aflat în partea superioară și central-profundă a abdomenului, care produce enzime digestive (funcție exocrină) și insulină (funcție endocrină).

Pancreatita este o boală care nu se tratează şi nu se vindecă, dar evoluează în timp şi, în cazurile avansate de boală, afectează iremediabil pancreasul, iar organismul pacientului nu va mai putea digera alimentele sau produce hormoni specifici.

Există două tipuri de pancreatită determinate de modul de instalare al bolii:

• acută;
• cronică.

Pancreatita acuta

Pancreatita acută este o afecțiune temporară. Se produce atunci când pancreasul încearcă să se recupereze după o leziune minoră, pe termen scurt. Majoritatea persoanelor cu pancreatită acută se vor recupera complet în câteva zile cu îngrijiri de susținere: odihnă, hidratare și ameliorarea durerii. Cu toate acestea, un caz foarte sever de pancreatită acută poate provoca complicații grave de sănătate, unele dintre ele punând viața în pericol.

Pancreatită cronică

Pancreatita cronică este o afecțiune pe termen lung, progresivă. Nu dispare și se agravează în timp. Pancreatita cronică va provoca în cele din urmă daune de durată pancreasului. Inflamația constantă provoacă cicatrizarea țesuturilor pancreasului (fibroză), ceea ce le împiedică să producă enzime și hormoni.

Care sunt cauzele pancreatitei?

Atunci când enzimele digestive din pancreas sunt eliberate anormal, acestea pot provoca inflamație și deteriorarea pancreasului. În pancreatita acută, această inflamație se declanșează brusc și este adesea reversibilă. În pancreatita cronică, inflamația poate fi continuă, dar poate să nu fie la fel de intensă.

• Principala cauză a pancreatitei în majoritatea părților lumii este boala litiază biliară. Calculii biliari sunt depozite mici, dure, de obicei formate din colesterol sau bilirubină, care se dezvoltă în vezica biliară (organul de sub ficat care eliberează bila în intestinul subțire). Calculii biliari pot bloca canalele care conectează pancreasul de intestinul subțire, iar enzimele pancreatice încep să deterioreze pancreasul în sine. 
• Alcoolul este una dintre cele mai frecvente cauze ale pancreatitei acute.
• O altă cauză relativ comună este hipertrigliceridemia.

Alte cauze mai puțin frecvente ale pancreatitei sunt:

• Efecte secundare ale anumitor medicamente
• Leziuni abdominale, cum ar fi traumatisme
• Hipercalcemie (creșterea calciului în sânge)
• Variație anatomică rară în pancreas
• Tumora pancreatică (aceasta este rară și chiar mai puțin frecventă la persoanele sub 55 de ani)
• Anumite infecții virale, cum ar fi oreion sau pneumonie (acest lucru este foarte rar și de obicei cauzează doar cazuri acute)

Care sunt factorii de risc ai pancreatitei?

Fumatul și consumul excesiv de alcool sunt doi dintre cei mai mari factori de risc pentru pancreatită.

Anumite persoane pot avea, de asemenea, gene specifice care cresc riscul dezvoltării pancreatitei. Incidențe mai mari sunt asociate cu următoarele gene:

• Gena tripsinogenului cationic (PRSS1)
• Gena inhibitorului tripsinei secretorii pancreatice (SPINK1)
• Gena reglatoare a conductanței transmembranare a fibrozei chistice (CFTR)
• Gena chimotripsinogenului (CTRC)
• Gena carboxi peptidazei A1 (CPA1)

Care sunt principalele simptome ale pancreatitei?

Simptomul principal al pancreatitei este durerea abdominală. 

Simptomele pancreatitei acute:

• Durere moderată până la severă, cel mai frecvent este resimțită în capul pieptului, sub stern și adesea iradiază în spate. Se accentuează, de regulă, dacă pacientul se întinde pe spate și după ce mănâncă. 
• Greața și vărsături
• Scăderea poftei de mâncare și scăderea în greutate.
• Steatoree: prezența în scaun a grăsimilor, scaunele devin uleioase.
• Ritmul cardiac accelerat.
• Scăderea tensiunii arteriale.

Simptomele pancreatitei cronice:

Acestea sunt similare cu cele ale formei acute. Dar este posibil să includă și:

• Durere constantă în zona abdominală superioară, care iradiază spre spate. Această durere poate fi invalidantă.
• Diaree și pierdere în greutate, deoarece pancreasul nu eliberează suficiente enzime pentru a descompune alimentele
• Greață și vărsături
• Scaune grase, uleioase, cu miros urat.

Cum se simte durerea din pancreatită?

Durerea abdominală din pancreatită poate fi moderată până la severă și poate radia spre spate. Pancreatita acută tinde să fie mai severă, cu o calitate penetrantă. Abdomenul poate fi sensibil la atingere. În cazul pancreatitei cronice, durerea poate varia în intensitate. Poate să fie intermitentă, dar de-obicei nu dispare complet. Durerea poate fi agravată de: clinostatism, tuse, exercițiu fizic, alimentație dar și ameliorată de: poziție dreaptă, aplecatul înainte, alimentație redusă.

Diagnosticul pancreatitei

Multe afecțiuni medicale diferite care necesită tratamente diferite pot provoca dureri abdominale intense, cum ar fi apendicita, boala vezicii biliare, diverticulita sau chiar ruptura unui vas de sânge foarte mare numit aortă. Este important ca medicul dumneavoastră să excludă aceste alte cauze potentiale, pentru a stabili diagnosticul corect.

Istoricul medical și examenul obiectiv sunt o parte importantă a diagnosticului. De obicei, teste de laborator suplimentare sunt, de asemenea, utilizate pentru a ajuta la diagnosticarea pancreatitei.

Diagnosticul pancreatitei acute

• Amilază pancreatică: Acesta este un indicator puternic al pancreatitei acute dacă este crescută la trei ori nivelul normal (intervalul normal este de 40 până la 140 de unități pe litru (U/L).
• Lipaza pancreatică: Acest test este utilizat în mod similar testului de amilază; pancreatita este indicată dacă este crescută de trei ori nivelul normal (intervalul normal este de la 0 la 160 de unități pe litru (U/L).
• Bilirubina: Este utilizată împreună cu alte teste de sânge pentru a verifica dacă există blocaje în căile biliare.
• radiografie abdominală și pulmonară: semne de obstrucție intestinală (“ansa santinelă”, nivele hidroaerice), atelectazie, infiltrate pulmonare, efuziuni pleurale etc.;
• Ecografie abdominală: pancreas crescut în volum și cu scăderea ecogenității, calculi sau mal în vezica biliară;
• Computer tomograf (CT) abdominal: creștere difuză sau focală a glandei, prezența țesutului necrotic, prezența dilatării ducte pancreatice și a calcului obstructive;
• Imagistică prin Rezonanță magnetică (RMN): modificări similare celor de la CT.

Pot fi necesare alte analize de sânge, mai ales în cazul pancreatitei acute severe sau dacă cauza de bază a pancreatitei este necunoscută.

Diagnosticul pancreatitei cronice

• amilaza și lipaza pancreatică pot crește uneori în acutizări dureroase;
• bilirubina și fosfataza alcalină pot crește în compresii ale canalului biliar din cauza edemului pancreatic;
• deficit de vitamine liposolubile (în special al vitaminei D);
• creșteri ale trigliceridelor serice (> 1000 mcg/mL) la pacienții cu PC din cauza hipertrigliceridemiei;
• niveluri crescute în ser a imunoglobulinei G4 la pacienții cu pancreatită autoimună tip 1;
• radiografie abdominală pe gol: evidențiază calcificări pancreatice difuze;
• ecografie abdominală: creșterea ecogenității pancreasului;
• computer tomografie (CT) abdominală: atrofia glandei, dilatare ductală, calcificări în pancreas și în interiorul ductelor;
• imagistică prin Rezonanță magnetică (RMN): modificări similare celor de la CT;
• colangiopancreatografie RM: oferă mai multe detalii asupra ductelor biliare și pancreatice;
• colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP): tehnică diagnostică și terapeutică utilizată pentru evaluarea și tratamentul minim invaziv al căilor biliare, ductului pancreatic și al vezicii biliare; metoda este rezervată cazurilor de pancreatită ce necesită intervenție terapeutică (de exemplu, plasare de stent pentru îngustări de duct pancreatic);
• ecoendoscopia sau ecografia endoscopică (EUS, endoscopic ultrasound) este o investigație care combină endoscopia cu ecografia și permite examinarea de înaltă calitate a parenchimului și a ductelor pancreatice;
• testarea funcției pancreatice în mod direct: prin stimularea pancreasului hormonal cu colecistochinină și colectarea apoi a secreției pancreatice ce se varsă în duoden. Metoda este rar folosită pentru diagnostic.
• testarea funcției pancreatice în mod indirect: măsurarea enzimelor pancreatice în materiile fecale (de exemplu, elastaza fecală, nivele sub 100 mcg/g sugerează insuficiența pancreatică exocrină).

Cum se tratează pancreatita?

Tratamentul pancreatitei acute

Pancreatita acută este o urgență medicală și, de multe ori, pacientul necesită internare în secția de terapie intensivă. Tratamentul presupune:

• Perfuzare

Tratamentul inițial constă în perfuzare masivă cu soluții cristaloide isotonice (de exemplu, ser fiziologic sau soluție Ringer-lactat) cu o rată de 5-10 mL/Kgcorp/oră (cantitatea se va ajusta în funcție de existența sau nu a comorbidităților pacientului – boli cardiovasculare sau renale).

Perfuzarea poate dura 24-48 de ore și necesită reevaluare frecventă a nevoii de hidratare, prin monitorizarea diverșilor parametrii (tensiune arterială, frecvență cardiacă, hematocrit, cantitate de urină evacuată în 24 de orer, uree serică).

• Tratamentul durerii

Durerea abdominală este adesea primul și cel mai important simptom pentru care pacienții se prezintă la medic. Ea poate fi combătută prin administrarea intravenoasă de opioide.

• Nutriția

Pacienții cu pancreatită acută ușoară, după hidratare intravenoasă se vor reface rapid și pot relua alimentarea orală după aproximativ o săptămână.

Cei cu forma moderat-severă a bolii vor avea frecvent nevoie de suport nutrițional prin alimentație pe tub nazojejunal (preferată) sau nutriție parenterală totală (intravenoasă).

Momentul în care pacientul se poate alimenta normal oral depinde foarte mult de severitatea bolii. În principiu, dacă pacientul nu mai are durere, greață sau vărsături și nu are ileus (oprirea tranzitului intestinal), poate începe să mănânce chiar și în primele 24 de ore.

• Antibiotice

Se recomandă în caz de infecții extrapancreatice ce pot apărea drept consecință a pancreatitei acute (sepsis, pneumonie, infecții de tract urinar) sau de infecție a necrozei pancreatice.

Nu se recomandă administrarea antibioticelor în mod profilactic indiferent de tip (interstițială sau necrozantă) sau severitate (ușoară, moderat-severă și severă).

• Tratamentul afecțiunii de bază care a produs pancreatita

În pancreatita acută biliară, de exemplu, poate fi nevoie de operație, mai exact de colecistectomie (îndepărtarea vezicii biliare) sau de ERCP (colangiopancreatografie endoscopică retrogradă) pentru îndepărtarea pietrelor de pe canalul biliar sau pancreatic.

La pacienții cu afecţiune dată de hipertrigliceridemie, se scad medicamentos trigliceridele, iar la cei cu boală etanolică se recomandă încetarea consumului de alcool.

Tratamentul complicațiilor este complex și depinde de organul afectat (complicații pancreatice și extrapancreatice).

Pancreatita acută cronică poate duce la complicații, care în unele cazuri, pot fi fatale. Totuşi, şansele de supraviețuire sunt, în general, mari, mai ales dacă afecțiunea este diagnosticată în stadiu incipient.

Tratamentul pancreatitei cronice

• Măsuri generale: renunțarea la consumul de alcool și la fumat, regim alimentar adecvat, suplimentarea dietei cu vitamine și antioxidante (vitamina D, C, E, calciu, seleniu, beta-caroten, metionină).
• Tratamentul durerii: analgezice (antiinflamatoare nesteroidiene, acetaminofen, opioide), blocarea plexului celiac: prin injectare de alcool absolut la acest nivel, rezecție chirurgicală, rar necesară (pancreatoduodenectomie Whipple, rezecție a capului pancreatic cu prezervarea duodenului sau pancreatectomie totală).
• La pacienții cu dilatare de duct pancreatic: drenare endoscopică (uneori necesitând plasare de stent) sau chirurgicală.
• Tratamentul insuficienței pancreatice exocrine

Enzime pancreatice: se începe cu doze de 40.000-50.000 UI de lipază la fiecare masă principală și jumătate din doză la gustări.

• Tratamentul insuficienței pancreatice endocrine

Pacienții pot suferi și de diabet zaharat tip II, dar și de un tip particular de diabet, tipul 3C, caracterizat prin scăderea insulinei în corp în urma distrucției celulelor pancreatice.
Tratamentul poate include administrarea de antidiabetice orale și/sau insulină injectabilă.

Complicațiile pancreatitei

Majoritatea cazurilor de pancreatită acută nu au complicații, dar 1 din 5 cazuri pot fi severe. Un caz sever poate duce la complicații grave, inclusiv deces. Pancreatita cronică provoacă, de asemenea, complicații, dar acestea se dezvoltă mai lent și nu pun direct viața în pericol. Cele mai multe complicații sunt gestionabile cu tratament.

Pancreatita acuta

Complicațiile pancreatitei acute severe includ:

• Necroză și infecție.
• Pseudochisturi pancreatice. 
• Pancreatită cronică.

Pancreatita cronică

Complicațiile pancreatitei cronice se dezvoltă în timp și pot include:

• Insuficiență pancreatică exocrină (EPI), malabsorbție și malnutriție.
• Hipoglicemie, hiperglicemie și diabet de tip 1. 
• Durere cronică.Risc crescut de cancer pancreatic.

Cum putem preveni pancreatita?

Prevenția apariției pancreatitei are la bază un stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată. Astfel, principalele recomandări medicale includ:

• Evitați excesul de alcool;
• Renuntați la fumat;
• Evitați consumul de alimente cu conținut crescut în grăsimi, prăjeli, zahăr;
• Mențineți o greutate corporală normală sau scădeți în greutate, în caz de supraponderabilitate sau obezitate;
• Faceți controale medicale şi analize periodic;
• Efectuați anual o ecografie abdominală pentru a surprinde apariția litiazei sau a “malului”;
• În cazul crizelor biliare frecvente date de litiază, se recomandă intervenție chirurgicală (colecistectomie)
• Evitați administrarea fără prescripție medicală a medicamentelor;
• Monitorizați și reevaluați periodic starea clinică și biologică, dacă suferiți de boli autoimune, hiperparatiroidism, hipercalcemie.

Citește în continuare:

Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »