Gratiana Chicin

Medic primar epidemiolog, Doctor în Medicină, Master în Managementul serviciilor de sănătate. A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara , este șef secție epidemiologie la Centrul Regional de Sănătate Publică Timișoara. A participat în numeroase proiecte internaționale de sănătate publică și începând cu anul 2001 a înființat primul centru de vaccinări internaționale și medicină de călătorie din vestul țării. În prezent, conduce Centrul Profilaxia Timișoara și este coordonator local a două proiecte internaționale OPEN Test și ARIE, în domeniul bolilor infecțioase.

Articole autor

Vaccinul Pneumococic: Ce este și când trebuie făcut

Vaccinul Pneumococic: Ce este și când trebuie făcut   Bolile provocate de  bacteria Streptococcus pneumoniae pot avea consecințe grave și afectează toate categoriile de vârstă. Din fericire, vaccinul pneumococic oferă o metodă eficientă de protecție împotriva infecțiilor cauzate de această bacterie. Continuă să citești și vei afla ce este acest vaccin, care sunt beneficiile sale și când se recomandă administrarea.    Ce este vaccinul pneumococic? Vaccinul pneumococic este un vaccin destinat să protejeze împotriva infecțiilor provocate de Streptococcus pneumoniae, o bacterie responsabilă de apariția mai multor afecțiuni, dintre care amintim pneumonia, meningita, otita medie și sepsisul. De asemenea, această bacterie poate determina suprainfecții în sezonul de gripă, ducând la creșterea cazurilor de pneumonii comunitare.    De ce este important vaccinul pneumococic? Importanța vaccinului pneumococic este dată de acțiunile sale:  Prevenirea bolilor grave: Vaccinul reduce semnificativ riscul de pneumonie, meningită și alte infecții severe, care îți pot pune viața în pericol, mai ales dacă faci parte din persoanele la risc sau cu o imunitate scăzută.  Impactul asupra sănătății publice: Vaccinarea contribuie la reducerea transmiterii bacteriei în cadrul comunităților, protejând astfel și persoanele care nu pot fi vaccinate din diverse motive medicale.  Rezistența la antibiotice: Deoarece contribuie la prevenirea infecțiilor bacteriene, vaccinul ajută la diminuarea utilizării excesive a antibioticelor, reducând astfel riscul de apariție a bacteriilor rezistente.     Beneficiile vaccinării pneumococice  Vaccinul pneumococic oferă imunitate împotriva principalelor forme de infecții pneumococice: Pneumonia – o infecție pulmonară cu risc de evoluție severă, mai ales în rândul copiilor mici și vârstnicilor.  Meningita – o inflamație a membranelor creierului și coloanei vertebrale, care poate duce la complicații grave.  Sepsisul – o infecție generalizată a sângelui care poate fi chiar fatală.  De asemenea, scade semnificativ numărul de cazuri de otită medie acută, o problemă frecventă în copilărie, prevenind astfel complicațiile și tratamentele repetate cu antibiotice.  Programează-te pentru o consultație la Clinica Profilaxia și vei beneficia de consultanță pentru orice tip de vaccinare, inclusiv pentru recuperarea vaccinulor pediatrice. Medicul  epidemiolog îți va analiza istoricul de vaccinare și starea de sănătate și îți va explica pe larg beneficiile și contraindicațiile administrării vaccinului pneumococic.    Când se face vaccinul pneumococic?  Răspunsul la întrebarea când se face vaccinul pneumococic este dependent de categoria de vârstă în care te încadrezi.  Pentru copii: Vaccinarea copiilor este inclusă în Calendarul național de vaccinare, conform căruia se administrează câte o doză de vaccin pneumococic conjucat la vârstele de 2, 4 și 11 luni.  Pentru adulți: Vaccinul pneumococic este recomandat în special persoanelor peste 65 de ani sau celor cu afecțiuni medicale care le afectează sistemul imunitar.    Vaccinul pneumococic pentru adulți   Atunci când discutăm despre necesitatea administrării vaccinului pneumococic la adulți, este important să acordăm o atenție sporită persoanelor cu boli cronice (cum ar fi diabetul sau afecțiunile pulmonare), celor care au un sistem imunitar slăbit și persoanelor vârstnice. Aceste categorii sunt mai vulnerabile la infecțiile pneumocice și beneficiază cel mai mult de vaccinare.  Exista 2 tipuri principale de vaccinuri pneumococice:  PCV13 (vaccinul pneumococic conjugat 13 valent) – destinat atât copiilor, cât și adulților. Este recomandat pentru prevenirea infecțiilor severe și poate fi urmat de PPSV23 pentru o protecție mai largă. PPSV23 (vaccinul pneumococic polizaharidic 23-valent) – utilizat mai ales pentru adulți și persoane cu risc crescut de complicații, întrucât acoperă un spectru mai larg de tulpini bacteriene.  Vaccinul pneumococic pentru copii Administrarea vaccinului pneumocic la copii în primii ani de viață îi protejează de complicații severe, cum ar fi meningita și pneumonia. De asemenea, vaccinarea reduce riscul de spitalizare și de apariție a complicațiilor pe termen lung asociate infecțiilor pneumoccice.  Unde găsesc vaccin pneumococic?   Vaccinul pneumococic se poate administra în cabinetele medicilor de familie sau ale medicilor pediatri, în cadrul clinicilor private și în unele farmacii și spitale de stat.  Copiii se pot imuniza gratuit conform programului național de imunizare. De asemenea, beneficiază de gratuitate persoanele de peste 65 de ani și persoanele care suferă de boli cronice.  Medicul de familie sau medicul specialist îți poate elibera rețetă pentru vaccinul pneumococic, cu care vei merge la farmacie pentru a-l achiziționa. Ulterior, vei reveni în cabinetul medical pentru administrarea vaccinului. De menționat că acest vaccin se poate administra în aceeași zi cu vaccinul gripal, în scopul prevenirii infecțiilor de sezon.    Așadar, vaccinul pneumococic reprezintă o măsură esențială de prevenire a unor boli grave și chiar cu potențial fatal. Consultă medicul pentru a afla dacă tu sau cei dragi aveți nevoie de accest vaccin și beneficiază de protecția pe care o oferă.    Citește în continuare: Dexametazona Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol » Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol » ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Vaccinul Antigripal: Ce este și când trebuie făcut

Vaccin Meningită

Aliatul tău împotriva gripei este mai aproape decât crezi! Află în articolul următor totul despre vaccinul antigripal, ce este, când și de ce trebuie făcut! Ce este vaccinul antigripal? Este puțin probabil să nu fi auzit de acest vaccin, totuși, dacă te întrebi ce este vaccinul antigripal și cum funcționează el, te vom lămuri în cele ce urmează.  Vaccinurile antigripale sezoniere sunt concepute pentru a proteja împotriva virusurilor gripale despre care cercetările arată că vor fi cele mai comune în sezonul următor.  Astfel, se introduce în corp prin vaccin o versiune inactivă sau slăbită a virusului gripal pentru a stimula organismul să recunoască antigenele (proteinele) de pe suprafața virusului și să producă anticorpi.  Dezvoltarea anticorpilor durează aproximativ două săptămâni după vaccinare, iar efectul vaccinului se păstrează o perioadă limitată de timp, în general cel puțin 6 luni.  Apariția vaccinului antigripal a fost determinată de necesitatea combaterii epidemiilor și pandemiilor de gripă care au provocat milioane de decese de-a lungul secolelor. În 1933, trei oameni de știință britanici au reușit să izoleze virusul gripal uman de tip A, iar în 1940 a apărut primul vaccin antigripal experimental care a fost testat pe soldații din Al Doilea Război Mondial.  În 1947, a fost identificat și virusul gripal de tip B, iar vaccinurile au început să fie ajustate pentru a include protecția împotriva acestei tulpini. Producția de vaccinuri s-a îmbunătățit semnificativ de-a lungul anilor datorită utilizării ouălor embrionate de găină pentru cultivarea virusurilor gripale, metodă folosită și în prezent. În 1978, a fost introdus vaccinul trivalent, care includea două tulpini de virus gripal A și una de virus gripal B, iar în 1999 s-a început producția vaccinurilor antigripale tetravalente, care protejează împotriva a două tulpini de virus A și două tulpini de virus B, oferind o protecție mai largă. De ce este important vaccinul antigripal? Vaccinul antigripal protejează împotriva gripei, o boală respiratorie contagioasă cauzată de virusurile gripale (cel mai frecvent din familia Orthomyxoviridae). Gripa poate provoca forme de boală ușoare până la severe și, uneori, poate duce la deces, în plus, se poate complica cu alte infecții, cum ar fi pneumonia.  Cu ajutorul vaccinului, ești protejat împotriva gripei și chiar dacă apare, boala este mai ușoară, iar riscul apariției complicațiilor severe, chiar amenințătoare de viață scade semnificativ.  Mai mult decât atât, prin vaccinare se reduce răspândirea virusului în populație, fiind protejate și categoriile de persoane care din diferite motive nu-și pot administra vaccinul antigripal. Dacă vrei să te protejezi pe tine și pe cei dragi în sezonul rece, vaccinează-te împotriva gripei! Programează-te acum la clinica Profilaxia! Tipuri de vaccinuri antigripale Există 2 tipuri de bază de vaccin cu virusul gripal : Vaccin antigripal inactivat (IIV) – Acest vaccin conține virusuri gripale inactivate sau părți din acestea și este disponibil pentru administrare intramusculară prin injecție. Vaccin antigripal viu atenuat (LAIV) – Acest vaccin este fabricat din virusuri gripale slăbite și se administrează sub formă de spray nazal.  Vaccinurile trivalente, ce conțin două tulpini de virus gripal A și una de virus gripal B sunt treptat înlocuite de vaccinuri tetravalente care acoperă o tulpină suplimentară de virus B.  De asemenea, există un vaccin antigripal recombinant tetravalent (RIV4) și un vaccin pe bază de cultură celulară (ccIIV4) care nu conțin proteină din ou și pot fi administrate persoanelor hipersensibile. Vaccinurile tetravalente cu doze mari sunt disponibile pentru pacienții cu vârsta ≥ 65 de ani. Ce conține vaccinul antigripal? Compoziția vaccinului antigripal poate să difere în funcție de tipul acestuia. Iată ce conține vaccinul antigripal în linii mari:  Antigen gripal (fragmente de virus gripal inactivat sau atenuat – tulpini A și B ) Soluții stabilizatoare (săruri, zaharuri) Conservanți Adjuvanți Solvent (soluție salină sau apă distilată)  Proteine reziduale (precum cele din ou în funcție de metoda de producție). Antibiotice (urme de neomicină sau gentamicină pentru prevenirea contaminării) Formaldehidă ( în cantități extrem de mici, fiind utilizată la inactivarea virusului) Când se face vaccinul antigripal? Te întrebi când se face vaccinul antigripal pentru o protecție eficientă? Află în continuare ce spun specialiștii! Majoritatea persoanelor au nevoie de o singură doză de vaccin antigripal, iar perioada potrivită pentru administrare este în septembrie sau octombrie. Ideal ar fi ca toată lumea să fie vaccinată până la sfârșitul lunii octombrie.  Totuși, există anumite considerații cu privire la momentul vaccinării pentru unele categorii din populație:  Adulților, în special cei de 65 de ani și peste, și femeile însărcinate în primul sau al doilea trimestru de sarcină nu ar trebui să se vaccineze devreme (în iulie sau august), deoarece protecția poate scădea în timp. Cu toate acestea, vaccinarea precoce poate fi luată în considerare pentru oricine nu se poate vaccina mai târziu.  Unii copii au nevoie de două doze de vaccin antigripal. Pentru aceștia se recomandă să se administreze prima doză de îndată ce vaccinul este disponibil, deoarece a doua doză trebuie administrată la cel puțin patru săptămâni după prima. Vaccinarea în lunile iulie și august poate fi luată în considerare și pentru copiii care au nevoie de o singură doză. Vaccinarea în lunile iulie și august poate fi luată în considerare și în al treilea trimestru de sarcină, deoarece aceasta poate ajuta la protejarea copiilor în primele câteva luni după naștere (când sunt prea mici pentru a fi vaccinați). Având în vedere că protecția scade în timp și din cauza faptului că virusurile gripale se schimbă de la an la an, iar vaccinurile sunt adaptate constant este necesară vaccinarea anuală. Pentru mai multe întrebări vino la clinica Profilaxia și discută cu medicul nostru epidemiolog! Programează-te acum! Unde se face vaccinul antigripal? Există numeroase locații unde se face vaccinul antigripal, acesta având o mare disponibilitate în rândul populației. Cabinetele medicilor de familie sunt locurile cele mai accesibile, dar te poți adresa centrelor de vaccinare, spitalelor sau clinicilor private. Uneori, se organizează campanii de vaccinare pentru angajații diferitelor unități, iar tu te poți vaccina chiar la locul de muncă.   Ești din Timișoara și vrei să te vaccinezi împotriva gripei? Îți stăm la dispoziție la clinica Profilaxia! Cât costă vaccinul antigripal? Dacă vrei… Citeste articol »

Citește în continuare:
Zimbabwe

Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol »

Zambia

Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol »

Yemen

Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Vaccin Meningită

Vaccin Meningită

Meningita este o boală relativ frecventă care poate afecta pe oricine, oricând și poate duce la repercusiuni severe, chiar deces! De ce să faci vaccinul împotriva meningitei? Citește în continuare și vei afla! Ce este vaccinul pentru meningită? Vaccinul pentru meningită se referă la orice vaccin utilizat pentru prevenirea infecției cu bacterii responsabile de apariția meningitei.  Meningita este o infecție foarte gravă a membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării (meningele) și poate provoca complicații severe, leziuni ale creierului sau deces. Aceasta poate fi cauzată de infecții bacteriene, virale, fungice sau parazitare, dar și de alte afecțiuni precum leziuni, cancere sau reacții la medicamente. Meningitele bacteriene sunt cele mai grave și cel mai frecvent sunt cauzate de: Neisseria meningitidis (meningococ); Streptococcus pneumoniae (pneumococ); Haemophilus influenzae de tip B (Hib); Listeria monocytogenes (mai ales la nou-născuți și persoane imunocompromise). Vaccinul împotriva meningitei conține fragmente inactive sau slăbite (antigene) ale bacteriilor care cauzează meningita și ajută organismul să dezvolte imunitate împotriva bacteriilor care pot cauza această afecțiune.  Când antigenul este introdus în organism prin vaccin, sistemul imunitar începe să producă anticorpi specifici împotriva acestuia și îl memorează cu ajutorul memoriei imunologice. Dacă organismul este expus ulterior bacteriilor reale care cauzează meningita, sistemul imunitar va răspunde rapid și eficient, iar infecția va fi combătută înainte ca aceasta să devină periculoasă. Importanța vaccinării împotriva meningitei Vaccinarea este o modalitate sigură și eficientă de a lupta împotriva meningitei. Cu ajutorul vaccinului, se oferă protecție contra aceste boli grave și a complicațiilor ei.  Mai mult decât atât, vaccinându-te nu te protejezi doar pe tine, ci și pe cei din jurul tău, împiedicând răspândirea bacteriilor în comunitate și prevenind apariția unor focare epidemice.  Cu cât se vaccinează mai multe persoane datorită imunității colective, riscul de apariție al acestei infecții scade și la persoanele din jur care din diferite motive nu se pot vaccina. Dacă nu te vaccinezi și contactezi boala ești expus unor complicații severe precum: Leziuni cerebrale Pierderea auzului Epilepsie Amputări (în caz de septicemie meningococică); Deces Nu aștepta ca meningita să facă victime! Programează-te acum la clinica Profilaxia din Timișoara și vaccinează-te! Tipuri de vaccin pentru meningită În România, există mai multe tipuri de vaccinuri care protejează împotriva bacteriilor responsabile de meningită. Iată care sunt acestea: Vaccinuri împotriva meningococului (Neisseria meningitidis) – Protejează împotriva serogrupurilor bacteriei Neisseria meningitidis, responsabile de meningita meningococică și pot fi: Vaccinurile conjugate (ACWY) – Protejează împotriva serogrupurilor A, C, W și Y. Există două opțiuni disponibile la noi în țară: Nimenrix – administrat de la vârsta de 6 săptămâni și Menveo – administrat de la vârsta de 2 ani. Vaccinurile împotriva serogrupului B – Protejează împotriva meningitei cauzate de serogrupul B. În România, se găsesc sub denumirea de Bexsero – recomandat de la vârsta de 2 luni sau Trumenba – administrat începând cu vârsta de 10 ani. Vaccinuri împotriva pneumococului (Streptococcus pneumoniae) – protejează împotriva meningitei pneumococice și altor infecții cauzate de Streptococcus pneumoniae, cum ar fi pneumonia și otita medie. Disponibile în România: Prevenar 13 (inclus în schema națională de vaccinare) – recomandat sugarilor, copiilor și adulților și Pneumovax 23 – recomandat pentru adulți și copii cu vârsta peste 2 ani.  Vaccinuri împotriva Haemophilus influenzae tip B (Hib) – Vaccinurile Hib protejează împotriva meningitei cauzate de Haemophilus influenzae de tip B, o cauză comună de meningită la copiii mici. Sunt incluse în vaccinurile combinate pentru copii care protejează împotriva împotriva Haemophilus influenzae tip B, dar și împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei și hepatitei B. În România sunt disponibile ca Hexacima (DTPa-VPI-Hib-HepB) – administrat în schema națională de vaccinare pentru sugari sau Infanrix Hexa (DTPa-VPI-Hib-HepB). Când se face vaccinul pentru meningită? Dacă îți pui întrebarea ”Vaccinul pentru meningită – Când se face?”, citește în continuare fiindcă vei primi clarificări de la specialiștii noștri!  Așadar, vaccinul pentru meningită este recomandat atât copiilor, cât și adulților și există câteva mențiuni în funcție de tipul vaccinului. Iată care sunt acelea: Vaccinul împotriva Haemophilus influenzae tip B se administrează începând cu vârsta de 2 luni. Vaccinul pneumococic este destinat în special copiilor sub 2 ani. Vaccinul meningococic conjugat tetravalent este:  un vaccin de rutină administrat, de preferință la vârsta de 11 sau 12 ani, cu o doză de rapel la vârsta de 16 ani.  se recomandă și pentru adulții cu risc crescut de infecție meningococică sau condiții preexistente, precum:  Asplenie anatomică sau funcțională (inclusiv siclemie ) infecție cu HIV Deficiențe persistente ale componentelor complementului Utilizarea de inhibitori ai complementului (precum, eculizumab , ravulizumab ) Lucrători în laboratoare de microbiologie  Călătorie sau rezidență în zone endemice Expunerea la un focar atribuit unui serogrup de vaccin Vaccinul conjugat este preferat pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 11 și 55 de ani și pentru cei > 55 de ani care au fost vaccinați anterior și necesită revaccinare sau care pot necesita doze multiple de vaccin.   Atunci când vrei să călătorești în zone cu risc crescut (precum Arabia Saudită în timpul Hajj-ului sau Umrah-ului sau Africa sub-sahariană), este obligatoriu să fii vaccinat împotriva meningitei.  Ia în considerare să te vaccinezi cu minim 2 săptămâni înainte de călătorie pentru ca organismul tău să aibă timp să producă anticorpi, iar tu să fii protejat.  Cum se administrează vaccinul pentru meningită? Administrarea vaccinuri meningococice se face pe cale intramusculară. Locul preferat pentru sugari și copii mici este mușchiul vast lateral din coapsa anterolaterală, iar pentru copii mai mari și adulți este mușchiul deltoid. Se va utiliza un ac adecvat vârstei și mărimii persoanei care primește vaccinul. Numărul de doze variază în funcție de tipul de vaccin, vârsta persoanei și riscul de expunere. În tabelul următor se prezintă în linii mari numărul de doze necesare pentru fiecare vârstă și vaccin. Sugari Copii  Adolescenți Adulți Protecție suplimentară Vaccin pneumococic 3 doze + rapel la 12-15 luni Nu necesită doze suplimentare Nu este recomandat de rutină 1 doză + rapel la fiecare 5 ani pentru imunocompromiși Rapel pentru cei cu risc crescut Vaccin împotriva Hib 3 doze + rapel la 12-15 luni Nu necesită doze suplimentare Nu este recomandat de rutină… Citeste articol »

Citește în continuare:
Zimbabwe

Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol »

Zambia

Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol »

Yemen

Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Tulburările de alimentație De la primele semne la vindecare

Tulburările de alimentație: De la primele semne la vindecare

Crezi că suferi de tulburări alimentare? Vrei să afli mai multe despre simptomele și tratamentul tulburărilor de alimentație? Citește următorul articol și află informații utile de la specialiști!  Ce sunt tulburările de alimentație?   Tulburările de alimentație fac parte din tulburările mintale și sunt caracterizate prin comportamente alimentare anormale care afectează sănătatea fizică și psihică a unei persoane. Definiție și clasificare medicală Există mai multe tulburări alimentare cu care cineva se poate confrunta, fiecare având caracteristici proprii. Iată care sunt cele mai frecvente tipuri: Anorexia nervoasă – Se caracterizează prin înfometare și scădere în greutate, rezultând un indice de masă corporal inadecvat, precum și prin frica intensă de a lua în greutate și percepție distorsionată a schemei corporale.  Bulimia nervoasă – Se caracterizează prin episoade de mâncat excesiv, urmate de comportamente compensatorii precum vărsături autoprovocate, utilizarea de laxative, post sau exerciții fizice excesive.  Tulburarea de alimentație compulsivă (binge-eating disorder) – Constă în apariția unor episoade de mâncat excesiv într-o perioadă scurtă de timp, însoțite de un sentiment de pierdere a controlului asupra alimentației lor, fără însă a recurge la comportamente compensatorii.  Tulburare de evitare/restricție a consumului de alimente – Este o tulburare de alimentație definită recent, care implică eșecul persistent de a satisface nevoile nutriționale și o alimentație extrem de pretențioasă. Tulburarea Pica – Se caracterizează prin consumul unor produse nealimentare, fără valoare nutritivă (de exemplu hârtie, așchii de vopsea, săpun, pânză, păr, sfoară, cretă, metal, pietricele, cărbune sau cărbune sau argilă) timp de cel puțin o lună. Tulburarea de ruminare – Constă în regurgitarea și remestecarea repetată a alimentelor după masă în mod voluntar.  Statistici și prevalență în România Tulburările de alimentație sunt din ce în ce mai frecvente în rândul populației și tind să afecteze în special femeile. De asemenea, tulburările alimentare au una dintre cele mai crescute rate de mortalitate dintre bolile psihice. În România, datele statistice cu privire la tulburările de alimentație nu sunt foarte exacte, însă se pare că peste 400 000 de persoane suferă de o tulburare vizibilă de alimentație.  Oficial 5 din 100 de femei se confruntă cu bulimie, dar sunt studii care arată ca numai 10% din cazurile de bulimie sunt declarate, așadar se pare că 1 din 5 femei suferă de bulimie (20%). 95% dintre persoanele cu tulburări alimentare au între 12-25 ani, iar anorexia este a 3 a cea mai comună afecțiune cronică întâlnită la adolescenți.  Conform unui studiu european, aproximativ 20% dintre adolescenții din România manifestă comportamente alimentare nesănătoase, precum restricționarea alimentației sau episoade de mâncat compulsiv. Impactul asupra sănătății fizice și mentale Tulburările de alimentație au un impact sever asupra sănătății fizice și psihice, fiind însoțite și de alte afecțiuni sau determinând apariția lor. În ceea ce privește starea fizică, mâncatul excesiv, restricțiile alimentare severe, precum și comportamentele compensatorii asociate influențează semnificativ metabolismul și pot determina apariția dezechilibrelor nutriționale și hormonale, afecțiunilor la nivelul sistemului digestiv, cardiovasculare precum și afectarea organelor interne și danturii. Tulburările alimentare se pot grefa pe fondul unei stări psihice instabile, dar pot la rândul lor să inducă simptome psihice sau afecțiuni psihiatrice. Pacienții cu tulburări alimentare se confruntă adesea cu depresie, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă sau tulburări de schemă corporală, iar riscul suicidar crește proporțional cu severitatea bolii.  Identificarea Semnelor de Alarmă   Tulburările de alimentație atrag după sine o serie de semne atât fizice, cât și comportamentale, psihologice sau emoționale.  Simptome fizice principale Simptomele fizice pot varia în funcție de tulburarea alimentară prezentă, însă cele mai frecvente sunt:   Pierderea rapidă sau fluctuațiile frecvente în greutate Oboseală excesivă și fatigabilitate Tulburări gastrointestinale, cum ar fi constipația sau balonarea Amenoree sau dereglări menstruale Piele uscată, unghii friabile și căderea părului. Leziuni dentare cauzate de vărsături frecvente  Dureri musculare și crampe Senzație excesivă de frig Manifestări comportamentale Anumite manifestări comportamentale pot trage un semnal de alarmă cu privire la o posibilă tulburare de alimentație. Printre acestea se pot număra: Refuzul de a consuma anumite alimente sau categorii alimentare Evitarea meselor în familie sau în public Preocuparea excesivă față de numărul de calorii, greutate sau conținutul nutrițional al alimentelor Activitate fizică excesivă și compulsivă Comportamente compensatorii, precum vărsături autoprovocate, utilizarea laxativelor sau diureticelor Stocarea alimentelor sau episoade de consum compulsiv în secret Comportamente obsesive legate de imaginea corporală, precum monitorizarea greutății sau privirea excesivă în oglindă Schimbări psihologice și emoționale Așa cum menționam anterior, tulburările de alimentație au un impact negativ și asupra stării psihice și emoționale, de aceea în tabloul clinic pot fi evidențiate: Stări de anxietate sau depresie Iritabilitate, labilitate dispozițională Nemulțumirea constantă față de propria schemă corporală Sentimente de vinovăție sau rușine legate de alimentație Retragere socială și evitare a interacțiunilor cu prietenii sau familia Dificultăți de concentrare și probleme de memorie Anhedonie Stimă de sine scăzută   Acestea sunt doar câteva dintre semnele de alarmă pe care dacă le identifici la tine sau la cineva drag poate fi nevoie de o evaluare de specialitate. În Timișoara, la clinica Profilaxia, te poți programa la psihiatru sau la psiholog pentru a afla dacă suferi de o tulburare de alimentație și ce poți face în acest sens! Nu mai sta pe gânduri, vino la un control! Procesul de Diagnostic și Evaluare Tulburările alimentare sunt complexe, de aceea pentru gestionarea lor este nevoie de o echipă multidisciplinară. Astfel, pentru a formula un diagnostic corect și complet poate fi nevoie de o evaluare psihiatrică, o evaluare psihologică specializată și efectuarea mai multor investigații medicale.  Criterii medicale de diagnostic Din punct de vedere psihiatric, pentru formularea unui diagnostic se utilizează criteriile menționate în Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM).  Caracteristicile fiecăreia dintre aceste tulburări sunt rezumate în cele ce urmează: Tulburare Caracteristici Anorexia nervoasă Restricționarea persistentă a aportului de energie necesar, fapt ce duce la o greutate corporală semnificativ scăzută pentru vârsta, sexul, etapa de dezvoltare și sănătatea fizică Frica intensă de a crește în greutate sau comportament persistent care interferează cu creșterea în greutate Dismorfism corporal sau lipsa persistentă de recunoaștere a gravității greutății lor scăzute 2 subtipuri: restrictiv sau cu episoade de… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Traumatismul Cranio-Cerebral: Simptome, Diagnostic și Tratament

Traumatismul Cranio-Cerebral Simptome, Diagnostic și Tratament

Cineva din familia ta se confruntă cu un traumatism cranio-cerebral și vrei să fii informat? Ai ajuns unde trebuie! Citește în continuare și află de la specialiștii noștri informații utile cu privire la acest subiect! Mecanisme și Clasificarea Traumatismelor Cranio-Cerebrale   Traumatismul cranio-cerebral (TCC) este o leziune a creierului sau a structurilor craniene apărută ca urmare a unui impact direct la nivelul capului sau a unei forțe externe care afectează cutia craniană.  Traumatismele cranio-cerebrale sunt frecvente, fiind una dintre principalele cauze de mortalitate și invaliditate la nivel global. Reprezintă cauza principală pentru apariția comei, pentru dizabilitățile cauzate de traume și pentru leziunile cerebrale la copii și adulții tineri.  Tipuri de impact și forțe implicate Traumatismele cranio-cerebrale pot fi de mai multe feluri în funcție de diferite criterii de clasificare. În funcție de modul de apariție pot fi descrise:  TCC apărute prin impact direct –  Rezultă în urma unei lovituri sau în urma contactului direct a cutiei craniene cu un obiect dur ce produce forțe de compresie (de exemplu accidente rutiere, căderi, lovituri cu obiecte dure). Pot cauza fracturi sau leziuni localizate (contuzii cerebrale).  TCC apărute prin forțe de accelerație – decelerație – Rezultă atunci când capul este mișcat brusc înainte și înapoi, iar creierul se deplasează în interiorul cutiei craniene cauzând leziuni. Apar în accidente auto, cunoscut sub numele de traumatism de tip whiplash (”în lovitură de bici”) sau în sporturile de contact.  TCC apărute prin forțe de rotație – Creierul se răsucește în interiorul craniului atunci când capul este rotit rapid (accidente rutiere, coliziuni laterale în sporturi de contact). Tensiunea creată poate cauza leziuni axonale difuze și pierderea conștienței, iar conexiunile neuronale pot fi afectate. TCC apărute prin compresie prelungită – Rezultă în urma unei situații care duce la strivirea craniunului între două suprafețe, precum accidente industriale sau căderea unui obiect greu peste cap. Cauzează fracturi extinse și edem cerebral.  TCC apărute prin forțe penetrante – O leziune penetrantă sau deschisă a capului apare atunci când un obiect străpunge craniul și afectează dura mater , membrana cea mai exterioară care înconjoară creierul. Rezultă în urma unei împușcături sau în urma contactului cu obiecte contondente și pot cauza hemoragii severe și edem cerebral.  Clasificarea în funcție de severitate Loviturile la cap sunt frecvente, se pot întâmpla oricui chiar în propria casă, dar nu toate sunt grave. Iată clasificarea TCC în funcție de severitate: Ușoare – Leziuni ușoare care nu determină afectarea semnificativă a funcțiilor creierului.  Moderate – Leziuni care pot afecta temporar funcțiile creierului Severe – Leziuni grave care pot pune viața în pericol și pot afecta permanent funcțiile creierului.  Unul dintre instrumentele prin care se stabilește gradul de severitate este scala Glasgow. Aceasta evaluează conștiența pacientului în funcție de răspunsul orcular, verbal și motor.  Deschiderea ochilor (E – Eyes): 4 puncte: Deschide ochii spontan. 3 puncte: Deschide ochii la stimul verbal. 2 puncte: Deschide ochii la stimul dureros. 1 punct: Nu deschide ochii. Răspunsul verbal (V – Verbal): 5 puncte: Răspunde coerent și orientat. 4 puncte: Confuz, dar capabil să răspundă la întrebări. 3 puncte: Răspunsuri inadecvate sau incoerente. 2 puncte: Sunete nearticulate.  1 punct: Fără răspuns verbal. Răspunsul motor (M – Motor): 6 puncte: Execută comenzi simple. 5 puncte: Localizează durerea. 4 puncte: Retragere reflexă la durere. 3 puncte: Flexie anormală la stimulare dureroasă. 2 puncte: Extensie anormală la stimulare dureroasă. 1 punct: Fără răspuns motor. Scor:  13-15: TCC ușor  9-12: TCC moderat  3-8: TCC sever Factori de risc și grupuri vulnerabile   Așa cum spuneam mai devreme, traumatismele cranio-cerebrale sunt foarte frecvente, însă există anumite grupuri mai vulnerabile și anumiți factori de risc care cresc riscul acestora.    TCC apare cel mai frecvent la copiii foarte mici (cu vârsta cuprinsă între 0 și 4 ani), în adolescență și la adulții tineri  (vârsta între 15 și 24 de ani), cu un vârf ulterior al incidenței la adulții în vârstă (peste 65 de ani). Vârsta înaintată cuprinde grupul cu cele mai mari rate de spitalizări și decese legate de TCC.   Factorii care favorizează apariția TCC sunt: Vârstă – copii mici și vârstnicii Accidente rutiere Accidente sportive  Accidente de muncă  Consumul de alcool sau droguri Afecțiuni medicale Locuințe nesigure  Drumuri neamenajate sau condiții meteo nefavorabile Spații publice cu infrastructură defectuoasă Expunerea la violență Fragilitate osoasă ereditară  Evaluarea Clinică și Diagnosticul Modern   Traumatismele cranio-cerebrale pot avea o evoluție imprevizibilă și pot pune viața în pericol dacă nu sunt gestionate corespunzător, de aceea o evaluare corectă te poate scuti de multe probleme. De asemenea, în situațiile severe, un diagnostic rapid poate să crească șansele de supraviețuire și recuperare. Examenul neurologic inițial În cazul unui traumatism cranio-cerebral examenul neurologic inițial este foarte important și poate ghida măsurile care vor fi necesare ulterior.  Examenele neurologice sunt cele mai utile din punct de vedere clinic la pacienții nesedați care sunt bine oxigenați și care au tensiunea și glicemia normală. Sedarea, hipoxia, hipotensiunea și hipoglicemia pot deprima funcția nervoasă și pot face evaluarea inexactă.  Un examen neurologic complet nu poate fi efectuat la persoanele necooperante și inconștiente. Cu toate acestea, examinarea atentă poate oferi în continuare indicii despre unele aspecte ale stării neurologice a acestor pacienți, cum ar fi starea mentală, unele funcții ale nervilor cranieni și puterea motorie. Testarea reflexelor poate fi efectuată la pacienții în stare comatoasă. Evaluările neurologice comune includ: Evaluarea capacității și statusului mental Evaluarea dimensiunii pupilelor Examene senzoriale Evaluarea reactivității pupilelor Măsurarea tensiunii arteriale Evaluarea rezistenței  Exerciții de echilibru și funcție motrică Măsurătorile pulsului Evaluarea respirației În cele mai multe cazuri, aceste evaluări neurologice durează în jur de o oră. Sunt non-invazive și nu implică niciun stimulent cerebral.  Uneori, o leziune cerebrală traumatică nu lasă niciun sistem vizibil, de aceea este indicat să mergi la medic pentru o examinare ca să te asiguri că totul este în regulă.  Cauți un medic neurolog în Timișoara? Vino la clinica Profilaxia, specialiștii noștri îți stau la dispoziție pentru evaluare și tratament! Tehnici avansate de imagistică Imagistica este o parte indispensabilă a evaluării inițiale și a gestionării ulterioare a pacienților cu traumatisme… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Cancer bronhopulmonar: Cauze, simptome si tratament

Cancer bronhopulmonar Cauze, simptome si tratament

Cineva drag a fost diagnosticat cu cancer bronhopulmonar? Tu însuți te temi de această boală și vrei să o previi? Citește în continuare și află mai multe despre cauze, simptome, tratament și metode de prevenire ale cancerului bronhopulmonar! Ce este cancerul bronhopulmonar?   Cancerul bronhopulmonar este o tumoră malignă cu originea în parenchimul pulmonar sau în interiorul bronhiilor. Apare prin deteriorarea celulelor căilor respiratorii care încep să se dividă necontrolat formând mase de țesut care în cele din urmă împiedică funcția normală.   Cancerul cu debut în plămâni se numește cancer pulmonar primar, iar cel care se răspândește la plămâni dintr-un alt organ este cunoscut sub numele de cancer pulmonar secundar.  Cancerul bronhopulmonar primar este de 2 tipuri: cancere pulmonare cu celule mici (SCLC) – reprezintă aproximativ 15% dintre cazuri. cancere pulmonare non-microcelulare (NSCLC) – sunt cele mai comune, aproximativ 85% dintre cazuri și pot fi: adenocarcinoame, carcinoame cu celule scuamoase, carcinoame cu celule mari, carcinoame cu celule neuroendocrine.  Cancerul pulmonar este al doilea cel mai frecvent tip de cancer, după cancerul de sân (la femei) și cancerul de prostată (la bărbați) reprezentând aproximativ 12,4% din totalul neoplasmelor diagnosticate și cel care aduce cea mai mare mortalitate.   Conform raportului Global Cancer Statistics din 2020, carcinomul pulmonar a rămas principala cauză de deces prin cancer la nivel mondial, cu aproximativ 1,8 milioane de decese. Factori de risc si cauze   Cancerul bronhopulmonar are mai multe cauze de apariție și poate fi rezultatul acțiunii unor factori favorizanți.  Factorii de risc pot fi de 2 feluri: Factori de risc modificabili – sunt acele situații pe care ai posibilitate să le controlezi, iar evitarea expunerii la acești factori poate scădea riscul de a dezvolta boala: Fumatul – este de departe principalul factor de risc pentru cancerul pulmonar. Se crede că aproximativ 80% dintre decesele cauzate de cancer pulmonar sunt cauzate de fumat, iar acest număr este probabil chiar mai mare pentru cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC). Cu cât fumezi mai mult timp și cu cât fumezi mai multe pachete pe zi, cu atât riscul este mai mare. Fumatul pasiv – Chiar dacă nu ești fumător, inhalarea fumului din mediul înconjurător poate crește riscul de a dezvolta cancer bronhopulmonar. Expunerea la substanțe nocive pot contribui la dezvoltarea cancerului pulmonar. Cele mai frecvente fiind: radonul – este un gaz radioactiv natural care rezultă din descompunerea uraniului din sol și roci și se pare că în anumite zone este a doua cauză de cancer pulmonar după fumat. În aer liber, există atât de puțin radon încât nu este probabil să fie periculos, dar în interior poate fi concentrat (în special în subsoluri). azbestul – este un material natural, fibros, care a fost utilizat pe scară largă în trecut în diverse industrii datorită proprietăților sale de izolare termică, rezistenței la foc și durabilității. În ultima vreme, utilizarea azbestului s-a redus considerabil, însă cei care lucrează cu azbest ( în mine, mori, fabrici textile, locuri în care se utilizează izolația și șantierele navale) au șanse mai mari de a muri de cancer pulmonar. De asemenea, riscul de cancer pulmonar este mult mai mare la lucrătorii expuși la azbest care și fumează. În plus, persoanele expuse la cantități mari de azbest au un risc mai mare de a dezvolta mezoteliom, un tip de cancer care începe în pleura (mucoasa care înconjoară plămânii). minereuri radioactive, cum ar fi uraniul substanțe chimice inhalate, cum ar fi arsenul, beriliu, cadmiu, silice, clorură de vinil, compuși de nichel, compuși de crom, produse din cărbune, gaz muștar și eteri clormetilici evacuare diesel Anumite suplimente alimentare – Mai multe studii au constatat că persoanele care fumau și luau suplimente de beta-caroten aveau un risc crescut de cancer pulmonar.  Apă de băut care conține arsenic – Studiile efectuate asupra indivizilor din anumite părți ale lumii, precum Asiei de Sud-Est și America de Sud, cu niveluri ridicate de arsenic în apa lor de băut, au descoperit un risc mai mare de cancer pulmonar.  Factori de risc nemodificabili – Sunt factorii de risc asupra cărora nu ai niciun control, aceștia fiind legați de: Genetică – Dacă cineva din familie a avut cancer bronhopulmonar, ai un risc mai crescut de a dezvolta cancer decât o persoană în familia căreia nu există acest istoric. Vârsta – Riscul de a dezvolta cancer pulmonar crește pe măsură ce înaintezi în vârstă, majoritatea cazurilor fiind diagnosticate la persoanele de peste 60 de ani. Radioterapia anterioară la plămâni – Dacă ai avut nevoie de radioterapie în zona toracelui pentru alte tipuri de cancer (cancer de sân, limfom Hodgkin) ai un risc mai mare de cancer pulmonar, în special dacă fumezi.  Poluarea aerului – În orașe, poluarea aerului, cum ar fi de la evacuarea motorinei, pare să crească ușor riscul de cancer pulmonar. Acest risc este mult mai mic decât riscul cauzat de fumat, dar există. Simptome si manifestari clinice   Tabloul clinic al cancerului bronhopulmonar poate fi nespecific, mai ales la început, din acest motiv poate fi greu de diagnosticat în stadii incipiente. Hai să aruncăm o privire asupra simptomelor și manifestărilor clinice care să îți dea de gândit! Simptome în stadiile incipiente – Tuse persistentă – Dureri în piept – Respirație șuierătoare sau dificultăți de respirație – Răgușeală – Expectorație cu sânge – Oboseală excesivă și slăbiciune – Apetit modificat și scădere în greutate inexplicabilă Simptome în stadiile avansate Durere accentuate în piept  Dificultăți severe de respirație Edeme la nivelul feței, gâtului sau brațelor Lichid în cavitatea toracică Metastaze în plămânul contralateral sau în alte organe Sindroame paraneoplazice Unele tipuri de cancer pulmonar pot cauza probleme în țesuturi și organe îndepărtate, chiar dacă cancerul nu s-a răspândit în acele locuri și poartă denumirea de sindroame paraneoplazice. Uneori, aceste sindroame pot fi primele simptome ale cancerului pulmonar. Deoarece simptomele afectează alte organe, o altă boală decât cancerul pulmonar poate fi mai întâi suspectată. Se pot întâlni în orice tip de cancer pulmonar, dar sunt mai des asociate cu cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC). Pot afecta: Sistemul nervos (sindrom neurologic paraneoplazic) – apare atunci… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Pneumonie: Simptome, Tratament si Recuperare

Citește în continuare: Dexametazona Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol » Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol » ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Migrena: Cauze, simtome, trantament

migrena

Ce este migrena? Migrena este o durere cu caracter pulsatil la nivelul capului, care poate dura de la ore la zile întregi. De obicei, durerea se resimte numai pe o parte. În plus, disconfortul este însoțit și de alte simptome precum: greață; vărsături; fotosensibilitate sau sensibilitate la zgomote. Migrena se confundă de cele mai multe ori cu cefaleea, dar nu este același lucru, pentru că migrena nu este o simplă durere de cap. Este un disconfort însoțit și de alte manifestări neplăcute. În plus, migrena poate avea cauze mai grave decât pare la prima vedere. Tipuri de migrene Există mai multe tipuri de migrene. Cele mai frecvente categorii de migrene sunt: Migrenă cu aură (migrenă clasică) Migrenă fără aură (migrenă comună) Alte tipuri de migrene includ: Migrena adolescentului (migrenă abdominală) Migrenă cronică Migrena hemiplegică Migrena menstruala Migrenă fără dureri de cap, silențioasă (migrenă acefalgică) Migrenă retiniană (migrenă oftalmică) Status migrenos   Care sunt simptomele migrenei? Există patru faze sau etape ale migrenei: Prodrom: prima fază începe cu până la 24 de ore înainte de apariția durerii de cap. Aura: O aura este un grup de simptome senzoriale, motorii și/sau de vorbire care acționează ca un semn de avertizare al unei migrene. Faza aurei poate dura între 5 și 60 de minute. S-ar putea să experimentați atât aura, cât și durerea de cap în același timp. Cefalee: o migrenă durează între patru ore și 72 de ore. Postdrom: durează de obicei câteva ore până la 48 de ore iar pacientul experimentează confuzie, amețeală, slăbiciune, sensibilități la lumină și zgomote.  Poate dura aproximativ opt până la 72 de ore pentru a parcurge cele patru etape. Simptomele migrenei variază în funcție de stadiu. Fiecare migrenă este diferită și nu veți avea neapărat simptome în toate cele patru etape ale fiecărei migrene. Simptomele prodromului Schimbări de dispoziție Dificultate de concentrare Probleme cu somnul Oboseala Greaţă Foame și sete Urinare frecventa Simptomele aurei Slăbiciune musculara Dificultăți de vedere Zgomote la nivelul urechilor (tinitus). Senzație de amorțeală la nivelul feței sau a membrelor Dificultăți de concentrare Vertij Durerea de cap devine treptat mai intensă. Poate afecta o parte a capului sau ambele părți. Poate fi însoțită de alte simptome precum: Greață și vărsături Sensibilitate la lumină, sunet și miros Simptomele postdromului Oboseală Sensibilitate la lumină și sunet Dificultate de concentrare Greaţă Ameţeală   Ce cauzează o migrenă? Cercetătorii nu sunt siguri de cauza exactă a migrenelor, dar studiile arată că factorul genetic joacă un rol important în declanșarea migrenelor. În momentul apariției durerilor de cap, nervi specifici trimit semnale de durere către creier. Acest lucru eliberează substanțe inflamatorii în nervii și vasele de sânge de la nivelul capului. Ce declanșează o migrenă? Unii dintre cei mai frecvenți factori declanșatori ai migrenei includ: Stres Modificări hormonale Anumite medicamente Modificări la nivelul somnului Schimbări meteorologice Activitate fizică intensă Substanțe care creează dependență precum cofeina sau tutunul Dietă: unele alimente care pot provoca migrenă, excesul de alcool, săritul peste mese, dietele de tot felul, renunțarea la cafea, deshidratarea, consumul de alimente nesănătoase (alimente care conțin, de exemplu, glutamat monosodic) Expunerea la lumini puternice, zgomote puternice sau mirosuri puternice.   Care sunt factorii de risc? O migrenă poate afecta pe oricine, la orice vârstă, de la copii până la adulți. Femeile sunt mai susceptibile decât bărbații de a experimenta o migrenă. Alți factori de risc includ: Istoric familial de migrene Anumite afecțiuni precum depresia, anxietatea, tulburări de somn și epilepsie Utilizarea regulată a produselor din tutun Diagnosticarea migrenei Medicul își poate da seama dacă pacientul suferă de migrenă dacă este vorba despre: o durere care durează între 4-72 de ore. Poate fi tratată inadecvat sau poate să nu fie tratată. o durere care nu se ameliorează, sau care trezește pacientul din somn noaptea. cefaleea care se agravează, sau care se repetă, la intervale tot mai mici de timp. cefaleea care se asociază cu alte manifestări. Dacă medicul specialist are nevoie de o confirmare pentru a stabili diagnosticul poate apela la alte investigații: examinarea neurologică (neurologie); examenul de fund de ochi; măsurarea tensiunii arteriale; imagistica cerebrală (CT, RMN). Tratamentul migrenei Nu există un remediu pentru migrene. Dar un medic vă poate ajuta să gestionați simptomele migrenei prin următoarele: Medicamente Evitarea declanșatorilor migrenei Există două tipuri de medicamente disponibile cele utilizate pentru a preveni sau pentru a ameliora simptomatologia durerii. Medicamentele care ajută la ameliorarea durerii includ: ibuprofen; aspirină; paracetamol; triptani: pot fi sub formă de comprimate, spray nazal. Aceste medicamente nu sunt recomandate persoanelor cu risc de AVC, sau infarct miocardic acut; opioide; antiemetice (împotriva manifestărilor de greață și a vărsăturilor): metoclopramid. Medicamentele care pot preveni apariția migrenelor includ: Medicamente anticonvulsivante (acid valproic, topiramat) Beta-blocante (atenolol, propranolol, nadolol) Blocante ale canalelor de calciu (verapamil) Anticorpi monoclonali (erenumab, fremanezumab, galcanezumab) Antidepresive triciclice (amitriptilină, nortriptilină, doxepină) Inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (venlafaxină, duloxetină) Fiecare medicament are efecte adverse, mai mult sau mai puțin neplăcute. Medicul este singurul care poate prescrie medicamentul cel mai potrivit pentru starea pacientului. Cum putem preveni migrena?  În cazul în care vă confruntați cu migrene, este posibil să nu le puteți preveni complet, dar există măsuri pentru a diminua frecvența și intensitatea acestora. Determinați factorii declașatori, astfel încât să puteți preveni sau să gestionați apariția migrenelor. În plus față de evitarea factorilor declanșatori puteți încerca să preveniți durerea sau să găsiți ameliorarea migrenei în următoarele moduri: Faceți sport regulat. Exercițiile aerobice precum mersul pe jos, joggingul, alergatul și mersul cu bicicleta sunt asociate cu o scădere a atacurilor de migrenă. Mențineți un program regulat. Dacă dormiți, mâncați și faceți exerciții fizice la un program regulat, este posibil să aveți mai puține simptome de migrenă. Gestionați-vă stresul. Femeile care au tendința de a face migrene în preajma menstruației pot lua medicamente preventive pentru a scădea riscul apariției acestora. Încercați dispozitivele de prevenire. Stimularea transcutanată a nervului supraorbital (t-SNS) este un fel de bandă portabilă. Acest dispozitiv trimite impulsuri electrice către nervul trigemen, care este asociat cu migrene. Dispozitivul poate provoca furnicături sau senzație de masaj. Utilizați medicamente preventive.… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Pancreatita – Cauze, simtome, tratament

pancreatita

Ce este pancreatita? Pancreatita este o afecțiune gravă, caracterizată prin inflamarea pancreasului. Ea apare atunci când sucurile şi enzimele digestive atacă pancreasul (organ aflat în partea superioară și central-profundă a abdomenului, care produce enzime digestive (funcție exocrină) și insulină (funcție endocrină). Pancreatita este o boală care nu se tratează şi nu se vindecă, dar evoluează în timp şi, în cazurile avansate de boală, afectează iremediabil pancreasul, iar organismul pacientului nu va mai putea digera alimentele sau produce hormoni specifici. Există două tipuri de pancreatită determinate de modul de instalare al bolii: acută; cronică. Pancreatita acuta Pancreatita acută este o afecțiune temporară. Se produce atunci când pancreasul încearcă să se recupereze după o leziune minoră, pe termen scurt. Majoritatea persoanelor cu pancreatită acută se vor recupera complet în câteva zile cu îngrijiri de susținere: odihnă, hidratare și ameliorarea durerii. Cu toate acestea, un caz foarte sever de pancreatită acută poate provoca complicații grave de sănătate, unele dintre ele punând viața în pericol. Pancreatită cronică Pancreatita cronică este o afecțiune pe termen lung, progresivă. Nu dispare și se agravează în timp. Pancreatita cronică va provoca în cele din urmă daune de durată pancreasului. Inflamația constantă provoacă cicatrizarea țesuturilor pancreasului (fibroză), ceea ce le împiedică să producă enzime și hormoni. Care sunt cauzele pancreatitei? Atunci când enzimele digestive din pancreas sunt eliberate anormal, acestea pot provoca inflamație și deteriorarea pancreasului. În pancreatita acută, această inflamație se declanșează brusc și este adesea reversibilă. În pancreatita cronică, inflamația poate fi continuă, dar poate să nu fie la fel de intensă. Principala cauză a pancreatitei în majoritatea părților lumii este boala litiază biliară. Calculii biliari sunt depozite mici, dure, de obicei formate din colesterol sau bilirubină, care se dezvoltă în vezica biliară (organul de sub ficat care eliberează bila în intestinul subțire). Calculii biliari pot bloca canalele care conectează pancreasul de intestinul subțire, iar enzimele pancreatice încep să deterioreze pancreasul în sine.  Alcoolul este una dintre cele mai frecvente cauze ale pancreatitei acute. O altă cauză relativ comună este hipertrigliceridemia. Alte cauze mai puțin frecvente ale pancreatitei sunt: Efecte secundare ale anumitor medicamente Leziuni abdominale, cum ar fi traumatisme Hipercalcemie (creșterea calciului în sânge) Variație anatomică rară în pancreas Tumora pancreatică (aceasta este rară și chiar mai puțin frecventă la persoanele sub 55 de ani) Anumite infecții virale, cum ar fi oreion sau pneumonie (acest lucru este foarte rar și de obicei cauzează doar cazuri acute) Care sunt factorii de risc ai pancreatitei? Fumatul și consumul excesiv de alcool sunt doi dintre cei mai mari factori de risc pentru pancreatită. Anumite persoane pot avea, de asemenea, gene specifice care cresc riscul dezvoltării pancreatitei. Incidențe mai mari sunt asociate cu următoarele gene: Gena tripsinogenului cationic (PRSS1) Gena inhibitorului tripsinei secretorii pancreatice (SPINK1) Gena reglatoare a conductanței transmembranare a fibrozei chistice (CFTR) Gena chimotripsinogenului (CTRC) Gena carboxi peptidazei A1 (CPA1) Care sunt principalele simptome ale pancreatitei? Simptomul principal al pancreatitei este durerea abdominală.  Simptomele pancreatitei acute: Durere moderată până la severă, cel mai frecvent este resimțită în capul pieptului, sub stern și adesea iradiază în spate. Se accentuează, de regulă, dacă pacientul se întinde pe spate și după ce mănâncă.  Greața și vărsături Scăderea poftei de mâncare și scăderea în greutate. Steatoree: prezența în scaun a grăsimilor, scaunele devin uleioase. Ritmul cardiac accelerat. Scăderea tensiunii arteriale. Simptomele pancreatitei cronice: Acestea sunt similare cu cele ale formei acute. Dar este posibil să includă și: Durere constantă în zona abdominală superioară, care iradiază spre spate. Această durere poate fi invalidantă. Diaree și pierdere în greutate, deoarece pancreasul nu eliberează suficiente enzime pentru a descompune alimentele Greață și vărsături Scaune grase, uleioase, cu miros urat. Cum se simte durerea din pancreatită? Durerea abdominală din pancreatită poate fi moderată până la severă și poate radia spre spate. Pancreatita acută tinde să fie mai severă, cu o calitate penetrantă. Abdomenul poate fi sensibil la atingere. În cazul pancreatitei cronice, durerea poate varia în intensitate. Poate să fie intermitentă, dar de-obicei nu dispare complet. Durerea poate fi agravată de: clinostatism, tuse, exercițiu fizic, alimentație dar și ameliorată de: poziție dreaptă, aplecatul înainte, alimentație redusă. Diagnosticul pancreatitei Multe afecțiuni medicale diferite care necesită tratamente diferite pot provoca dureri abdominale intense, cum ar fi apendicita, boala vezicii biliare, diverticulita sau chiar ruptura unui vas de sânge foarte mare numit aortă. Este important ca medicul dumneavoastră să excludă aceste alte cauze potentiale, pentru a stabili diagnosticul corect. Istoricul medical și examenul obiectiv sunt o parte importantă a diagnosticului. De obicei, teste de laborator suplimentare sunt, de asemenea, utilizate pentru a ajuta la diagnosticarea pancreatitei. Diagnosticul pancreatitei acute Amilază pancreatică: Acesta este un indicator puternic al pancreatitei acute dacă este crescută la trei ori nivelul normal (intervalul normal este de 40 până la 140 de unități pe litru (U/L). Lipaza pancreatică: Acest test este utilizat în mod similar testului de amilază; pancreatita este indicată dacă este crescută de trei ori nivelul normal (intervalul normal este de la 0 la 160 de unități pe litru (U/L). Bilirubina: Este utilizată împreună cu alte teste de sânge pentru a verifica dacă există blocaje în căile biliare. radiografie abdominală și pulmonară: semne de obstrucție intestinală (“ansa santinelă”, nivele hidroaerice), atelectazie, infiltrate pulmonare, efuziuni pleurale etc.; Ecografie abdominală: pancreas crescut în volum și cu scăderea ecogenității, calculi sau mal în vezica biliară; Computer tomograf (CT) abdominal: creștere difuză sau focală a glandei, prezența țesutului necrotic, prezența dilatării ducte pancreatice și a calcului obstructive; Imagistică prin Rezonanță magnetică (RMN): modificări similare celor de la CT. Pot fi necesare alte analize de sânge, mai ales în cazul pancreatitei acute severe sau dacă cauza de bază a pancreatitei este necunoscută. Diagnosticul pancreatitei cronice amilaza și lipaza pancreatică pot crește uneori în acutizări dureroase; bilirubina și fosfataza alcalină pot crește în compresii ale canalului biliar din cauza edemului pancreatic; deficit de vitamine liposolubile (în special al vitaminei D); creșteri ale trigliceridelor serice (> 1000 mcg/mL) la pacienții cu PC din cauza hipertrigliceridemiei; niveluri crescute în ser a imunoglobulinei G4 la pacienții cu pancreatită autoimună tip 1;… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Boala Alzheimer – Cauze, Simptome și Tratament

boala alzheimer

Ce este boala Alzheimer? Boala Alzheimer este o afecțiune cerebrală caracterizata de formarea plăcilor anormale de peptide in țesutul cerebral care în timp provoacă un declin progresiv al abilităților de memorie, gândire, învățare și organizare. În cele din urmă, afectează capacitatea unei persoane de a desfășura activități zilnice de bază. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței. Simptomele bolii Alzheimer se agravează în timp. Cercetătorii cred că procesul bolii poate începe cu 10 ani sau mai mult înainte de apariția primelor simptome. Boala Alzheimer afectează cel mai frecvent persoanele cu vârsta peste 65 de ani. Care sunt cauzele bolii Alzheimer? Patologia este cauzată de o acumulare anormală de proteine în creier. Acumularea acestor proteine, proteina amiloidă și proteina tau, provoacă moartea celulelor cerebrale. Creierul uman conține peste 100 de miliarde de celule nervoase și alte tipuri de celule. Celulele nervoase lucrează împreună pentru a îndeplini toate activitatea necesară pentru a îndeplini funcții precum gândirea, învățarea, amintirea și planificarea. Oamenii de știință cred că proteina amiloidă se acumulează în celulele cerebrale, formând mase mai mari numite plăci. Aceste plăci blochează comunicarea dintre celulele nervoase, ceea ce le împiedică să-și desfășoare procesele. Moartea lentă și continuă a celulelor nervoase are ca rezultat simptomele bolii Alzheimer. Moartea celulelor nervoase începe într-o zonă a creierului (de obicei în zona care controlează memoria – hipocampul) și ulterior se răspândește la nivelul altor regiuni cerebrale. În ciuda cercetărilor în curs, nu se cunoaște cauza acumulării acestor proteine. Până în momentul de față se crede că o mutație genetică poate provoca boala Alzheimer cu debut precoce. Ei cred că boala Alzheimer cu debut tardiv este provocată datorită unei serii complexe de modificări ale creierului care pot apărea de-a lungul deceniilor. O combinație de factori genetici, de mediu și de stil de viață contribuie probabil la cauza afecțiunii. Care sunt etapele bolii Alzheimer? Organizațiile pentru boala Alzheimer și furnizorii de servicii medicale folosesc diverși termeni pentru a descrie etapele bolii Alzheimer pe baza simptomelor. În timp ce termenii variază, toate etapele urmează același model – simptomele bolii se agravează progresiv în timp. Totuși, nu există ca două persoane să experimenteze boala în același mod. Fiecare persoană cu boala Alzheimer va progresa prin stadiile bolii într-un ritm diferit. Nu toate schimbările vor avea loc la fiecare persoană. Uneori poate fi dificil ca o persoană sa fie plasată într-o anumită etapă, deoarece ele se pot suprapune. Unele organizații încadrează etapele bolii Alzheimer în termeni de demență: Boala Alzheimer preclinica. Deficiență cognitivă ușoară (MCI) din cauza bolii Alzheimer. Demență ușoară din cauza bolii Alzheimer. Demență moderată din cauza bolii Alzheimer Demență severă din cauza bolii Alzheimer. Alte organizații explică mai larg etapele ca: Usor. Moderat. Sever. Semne și simptome ale bolii Alzheimer Semnele și simptomele bolii Alzheimer variază în funcție de stadiul afecțiunii. În general, simptomele bolii implică o scădere treptată a unora, majoritatea sau toate dintre următoarele: Memorie. Raționamentul și gestionarea sarcinilor complexe. Limba. Înțelegerea formei vizuale și a relației cu spațiul. Comportament și personalitate. Persoanele cu pierderi de memorie sau alte semne de Alzheimer pot avea dificultăți în a-și recunoaște declinul mental. Aceste semne pot fi mai evidente pentru cei dragi. Oricine se confruntă cu simptome asemănătoare demenței ar trebui să consulte un medic specializat cât mai curând posibil. Diagnosticarea bolii Alzheimer În vederea diagnosticului se folosesc mai multe metode pentru a determina dacă o persoană cu probleme de memorie are boala Alzheimer. Acest lucru se datorează faptului că multe alte afecțiuni, în special afecțiunile neurologice, pot provoca demență și alte simptome ale bolii Alzheimer. În pașii de început ai diagnosticului de Alzheimer, se vor pune întrebări pentru a înțelege mai bine sănătatea și viața de zi cu zi a pacientului. Medicul dumneavoastră poate cere, de asemenea, unei persoane apropiate dvs., cum ar fi un membru al familiei sau îngrijitor,  o perspectivă asupra simptomelor dumneavoastră. Vor întreba despre: Sănătate generală. Medicamentele curente. Istoricul medical. Capacitatea de a desfasura activitati zilnice. Schimbări de dispoziție, comportament și personalitate. Ulterior vor fi efectuate următoarele examinări și teste în vederea confirmării diagnosticului: Examen fizic și un examen neurologic. Examen de stare mentală, care include teste pentru a evalua memoria, rezolvarea problemelor, atenția, matematica de bază și limbajul. Teste medicale standard, cum ar fi analize de sânge și urină, pentru a exclude alte posibile cauze ale simptomelor. Teste de imagistică cerebrală, cum ar fi un CT cerebral, RMN cerebral sau tomografie cu emisie de pozitroni, pentru a susține un diagnostic de Alzheimer sau pentru a exclude alte posibile afecțiuni. Tratamentul bolii Alzheimer Nu există leac pentru boala Alzheimer, dar anumite medicamente pot încetini temporar agravarea simptomelor de demență. Medicamentele și alte intervenții pot ajuta, de asemenea, cu simptomele comportamentale. Începerea tratamentului cât mai devreme posibil ar putea ajuta la menținerea funcționării zilnice pentru o perioadă. Cu toate acestea, medicamentele actuale nu vor opri sau inversa cursul afecțiunii. Deoarece boala Alzheimer afectează pe fiecare în mod diferit, tratamentul este foarte individualizat. Este necesară o strânsă legătură între medicul curant, pacientul cu Alzheimer și cu persoanele care îi îngrijesc pentru a determina cel mai bun plan de tratament. Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat două tipuri de medicamente pentru a trata simptomele bolii Alzheimer: Inhibitori de colinesteraza. Antagonişti ai NMDA. FDA a dat aprobarea accelerată pentru aducanumab (Aduhelm™). Medicamentul ajută la reducerea depozitelor de amiloid din creier și astfel se poate ameliora evoluția bolii. Aducanumab este un medicament nou, iar cercetătorii i-au studiat efectele la persoanele care trăiesc cu boala Alzheimer timpurie. Din acest motiv, poate ajuta pacienții doar în stadiul incipient. Sfaturi pentru prevenirea bolii Alzheimer Deși există anumiți factori de risc pentru boala Alzheimer pe care nu îi puteți modifica, cum ar fi vârsta și genetica, este posibil să puteți gestiona alți factori pentru a vă ajuta să reduceți riscul. Factorii de risc pentru boala Alzheimer includ: Vârsta (în vârstă este principalul factor de risc). Genetica. Leziuni traumatice ale capului. Depresie. Boli cardiovasculare și boli cerebrovasculare. Tensiune arterială crescută. Colesterol ridicat. Diabet. Fumat. Obezitatea. Cercetările arată că un… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Endometrioza – Semne, simptome, cauze, tratament

endometrioza

Ce este endometrioza? Endometrioza, este o problemă frecventă de sănătate la femei. Își ia numele de la cuvântul endometru, țesutul care căptușește în mod normal uterul. Endometrioza apare atunci când un țesut similar cu mucoasa uterului se dezvoltă în afara uterului și în alte zone ale corpului. Cel mai adesea, endometrioza se găsește la nivelul: Ovarelor Trompelor uterine Suprafaței exterioare a uterului Alte zone în care se poate dezvolta includ vaginul, colul uterin, vulva, intestinul, vezica urinară sau rectul. Rareori, endometrioza apare în alte părți ale corpului, cum ar fi plămânii, creierul și pielea. Endometrioza poate apărea la orice persoană de sex feminin care are menstruație, dar este mai frecventă la femeile între 30 și 40 de ani. Șansele de a face endometrioză sunt mai mari dacă: Nu ați avut niciodată copii Perioadele menstruale durează mai mult de șapte zile Aveți cicluri menstruale scurte (27 de zile sau mai puțin) Un membru al familiei (mamă, mătușă, soră) are endometrioză Aveți o problemă de sănătate care blochează fluxul normal de sânge menstrual din corp în timpul menstruației Semnele si simptomele endometriozei Următoarele sunt cele mai frecvente simptome pentru endometrioză, dar fiecare femeie poate experimenta simptome diferite sau unele pot să nu prezinte simptome deloc. Acestea includ: Durere. Acesta este cel mai frecvent simptom. Femeile cu endometrioză pot avea multe tipuri diferite de durere precum: Crampe menstruale foarte dureroase. Durerea se poate agrava în timp. Durere cronică (de lungă durată) în partea inferioară a spatelui și a pelvisului Durere în timpul sau după actul sexual. Aceasta este de obicei descrisă ca o durere „profundă” și este diferită de durerea resimțită lin timpul penetrării vaginale. Dureri intestinale Mișcări dureroase ale intestinului sau durere la urinare în timpul perioadelor menstruale. În cazuri rare, puteți găsi și sânge în scaun sau urină. Sângerări sau pete între perioadele menstruale. Acest lucru poate fi cauzat de altceva decât endometrioză. Dacă se întâmplă des, ar trebui să vă adresați medicului dumneavoastră. Infertilitate sau imposibilitatea de a rămâne însărcinată. Probleme digestive. Acestea includ diaree, constipație, balonare sau greață, în special în timpul perioadelor menstruale. Care sunt cauzele endometriozei? Nimeni nu cunoaște cauza exactă a bolii. Sunt studiate mai multe teorii posibile: Probleme cu fluxul menstrual. Fluxul menstrual retrograd este cea mai probabilă cauză a endometriozei. O parte din țesutul vărsat în timpul perioadei curge prin trompele uterine în alte zone ale corpului, cum ar fi pelvisul. Factori genetici. Deoarece endometrioza rulează în familii, aceasta poate fi moștenită. Probleme ale sistemului imunitar. Un sistem imunitar defectuos nu poate găsi și distruge țesutul endometrial care crește în afara uterului. Tulburările sistemului imunitar și anumite tipuri de cancer sunt mai frecvente la femeile cu endometrioză. Hormonul estrogen pare să promoveze endometrioza. Cercetările analizează dacă endometrioza este o problemă a sistemului hormonal al organismului. Interventiile chirurgicale. În timpul unei intervenții chirurgicale în zona abdominală, cum ar fi operația de cezariană sau o histerectomie, țesutul endometrial ar putea fi prelevat și mutat din greșeală. De exemplu, țesutul endometrial a fost găsit în cicatrici abdominale. Factori de risc Studiile arată că femeile prezintă un risc mai mare de endometrioză dacă: Au o mamă, soră sau fiică cu endometrioză Au menstruație de la o vârstă fragedă (înainte de 11 ani) Au cicluri menstruale scurte (mai puțin de 27 de zile) Prezintă menstruații abundente care durează mai mult de 7 zile Sunt infertile Unele studii sugerează că un indice de masă corporală scăzut poate crește riscul de a dezvolta endometrioză. Tipuri de endometrioză Există trei tipuri principale de endometrioză, în funcție de locul în care se află: Leziune peritoneală superficială. Acesta este cel mai comun tip. Sunt prezente leziuni la nivelul peritoneului, o peliculă subțire care vă acoperă cavitatea pelviană. Endometriom (leziune ovariană). Aceste chisturi întunecate, pline de lichid, se formează adânc în ovare. Ele nu răspund bine la tratament și pot deteriora țesutul sănătos. Endometrioza profund infiltranta. Acest tip crește sub peritoneu și poate implica organe din apropierea uterului, cum ar fi intestinele sau vezica urinară. Aproximativ 1% până la 5% dintre femeile cu endometrioză au această formă. Tot ce trebuie sa stii despre Endometrioza si Infertilitate. Endometrioza este cauza principală a infertilității. Afectează un număr semnificativ de femei din întreaga lume, multe între 30 și 40 de ani. Aproape 2 din 5 femei care nu pot rămâne însărcinate o au. Dacă endometrioza interferează cu organele de reproducere, capacitatea de a rămâne însărcinată poate deveni o problemă: Când țesutul endometrial se înfășoară în jurul ovarelor, poate bloca eliberarea ovulelor Țesutul poate bloca spermatozoizii să ajungă în trompele uterine Poate împiedica un ovul fertilizat să ajungă de la nivelul tuburilor către uter Un chirurg poate rezolva aceste probleme, dar endometrioza poate îngreuna conceperea în alte moduri: Poate schimba echilibrul hormonal al corpului Poate determina sistemul imunitar al corpului să atace embrionul Poate afecta stratul de țesut care căptușește uterul în care oul se implantează Medicul poate îndepărta chirurgical țesutul endometrial. Acest lucru eliberează calea spermatozoizilor pentru a favoriza fertilizarea ovulului Dacă intervenția chirurgicală nu este o opțiune, se poate lua în considerare înseminarea intrauterină (IUI), care implică introducerea spermei partenerului direct în uter. Medicul poate sugera asocierea IUI cu „hiperstimularea ovariană controlată”, ceea ce înseamnă utilizarea medicamentelor pentru a stimula ovarele. Femeile care folosesc această tehnică au mai multe șanse să rămână însărcinate decât cele care nu beneficiază de ea. Fertilizarea in vitro (FIV) este o altă opțiune. Poate crește șansele de a rămâne însărcinată, dar statisticile privind sarcinile FIV variază. Cum se pune diagnosticul de endometrioză si ce analize sunt necesare? Dacă aveți simptome de endometrioză, discutați cu medicul dumneavoastră. Diagnosticul începe cu un medic ginecolog sau alt furnizor de servicii medicale care evaluează istoricul medical al pacientului și efectuează un examen fizic, inclusiv un examen pelvian. Examenul pelvian. În timpul unui examen pelvian, medicul va detecta chisturi mari sau cicatrici în spatele uterului. Zonele mai mici de endometrioză sunt mai greu de simțit. Ultrasonografia. O tehnică imagistică de diagnosticare care utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea o imagine a organelor interne… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului

Vitamina D

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale corpului. Corpul dumneavoastră are nevoie de această vitamină și pentru a construi și menține oasele sănătoase. Acest lucru se datorează faptului că corpul poate absorbi calciul, componenta principală a oaselor, numai atunci când este prezentă vitamina D. Tipuri de Vitamina D Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi. Există două forme naturale de vitamina D: ergocalciferol (vitamina D2) sintetizat de plante și colecalciferol (vitamina D3) sintetizat de pielea mamiferelor. Oamenii își obțin cea mai mare parte a vitaminei D din acțiunea luminii solare asupra pielii. Astfel, radiațiile ultraviolete (UV) B și efectul de căldură al pielii transformă 7-dehidrocolesterolul în colecalciferol. Cele două forme de vitamina D în dietă și suplimente, sunt: Vitamina D2 (ergocalciferol): se găsește în unele ciuperci. Vitamina D3 (colecalciferol): se găsește în peștele gras, uleiul de ficat de pește și gălbenușurile de ou. Ce rol are vitamina D în organism? Vitamina D are mai multe funcții importante. Poate că cele mai importante sunt reglarea absorbției calciului și fosforului și facilitarea funcției normale a sistemului imunitar. Obținerea vitaminei D este importantă pentru creșterea și dezvoltarea oaselor și a dinților, precum și pentru o rezistență îmbunătățită la anumite boli. Vitamina D reglează multe funcții celulare din corp. Proprietățile sale antiinflamatorii, antioxidante și neuro-protectoare susțin sănătatea imunitară, funcția musculară și activitatea celulelor creierului. Vitamina D la femei În timpul menopauzei, scăderea estrogenilor are ca rezultat creșterea turnover-ului osos, o scădere a densității minerale osoase și un risc crescut de fractură. Tratamentul este cu suplimente de vitamina D. Există recomandări precise cu privire la un aport suficient de vitamina D pentru a preveni pierderea osoasă la femeile aflate în peri și postmenopauză. Femeile însărcinate și care alăptează sunt mai expuse deficitului de vitamina D. Vitamina D, prin efectul său asupra funcției imunitare, joacă un rol dincolo de metabolismul calciului și al oaselor asupra stării de sănătate atât a mamei, cât și a fătului ei. După naștere, acest proces persistă; mama care alăptează continuă să fie principala sursă de vitamina D pentru copilul ei. Astfel, atât în ​​timpul sarcinii, cât și în timpul alăptării, deficiența maternă prezice deficiența fetală și a sugarului. Un nivel adecvat de vitamina D este important pentru dezvoltarea scheletului fetal, formarea smalțului dentar și, probabil, creșterea și dezvoltarea generală a fătului. Fătul femeii care are deficit de vitamina D în timpul sarcinii va fi deficitar în timpul gestației, deoarece mama este singura sursă de vitamina D a fătului. Astfel de stări de deficiență se extind dincolo de sarcină până la alăptare. Dacă o femeie care alăptează este deficitară, laptele matern va fi deficitar, iar bebelușul primitor va fi de asemenea deficitar. În schimb, atunci când o mamă are suficientă vitamină D, transferul de vitamina D în laptele ei este suficient pentru a oferi o cantitate adecvată de substrat pentru copilul care alăptează. Rolul Vitaminei D la bebeluși si copii Nou-născuții nevoie de vitamina D pentru că: pielea lor este foarte sensibilă la soare și nu ar trebui să fie în lumina directă a soarelui, alimentele lor (laptele matern sau alimentele solide) ar putea să nu aibă suficientă vitamina D, între 0 și 12 luni bebelușii cresc foarte repede și au o nevoie mai mare de vitamina D pentru a forma oase puternice. La copii, o deficiență severă de vitamina D poate provoca întârzieri în creștere și rahitism, o boală în care oasele devin moi. Rolul vitaminei D la adolescenți În timpul pubertății, masa scheletică se dublează. Dacă adolescenții nu dezvoltă suficientă masă osoasă, ei sunt expuși riscului de osteoporoză (în care oasele devin fragile și se fracturează ușor) pe măsură ce îmbătrânesc. Vitamina D ajută organismul să absoarbă calciul și fosforul din alimentele pe care le consumăm, iar împreună formează oasele și le mențin puternice. Vitamina D – Beneficii pentru sănătate Pe lângă beneficiile sale principale, cercetările sugerează că vitamina D poate juca și un rol în: Reducerea riscului de scleroză multiplă (SM). O revizuire din 2018 a studiilor a constatat că nivelurile scăzute de vitamina D sunt legate de un risc crescut de SM. Scăderea șansei de a avea boli de inimă. Nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu un risc crescut de boli de inimă, cum ar fi hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă și accident vascular cerebral. Dar nu este clar dacă deficiența de vitamina D contribuie la bolile de inimă sau pur și simplu indică o sănătate precară atunci când aveți o afecțiune cronică. Reducerea probabilității apariției unor boli grave. Deși studiile sunt mixte, vitamina D poate reduce probabilitatea gripei severe și a infecțiilor cu COVID-19. O analiză recentă a constatat că nivelurile scăzute de vitamina D contribuie la sindromul de detresă respiratorie acută. Sprijinirea sănătății imunitare. Persoanele care nu au niveluri adecvate de vitamina D ar putea prezenta un risc crescut de infecții și boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, diabetul de tip 1 și bolile inflamatorii intestinale. Cancer. Constatările privind beneficiile vitaminei D pentru prevenirea cancerului sunt mixte. Sunt necesare mai multe studii pentru a determina dacă suplimentarea cu vitamina D poate reduce riscul anumitor tipuri de cancer. Sănătatea cognitivă. Cercetările arată că nivelurile scăzute de vitamina D din sânge sunt asociate cu declinul cognitiv. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii pentru a determina beneficiile suplimentelor cu vitamina D pentru sănătatea cognitivă. Tulburări osoase moștenite. Suplimentele de vitamina D pot fi folosite pentru a ajuta la tratarea tulburărilor ereditare care rezultă din incapacitatea de a absorbi sau procesa vitamina D, cum ar fi hipofosfatemia familială. Osteomalacie. Suplimentele de vitamina D sunt utilizate pentru a trata adulții cu deficiență severă de vitamina D, ceea ce duce la pierderea conținutului de minerale osoase, dureri osoase, slăbiciune musculară și oase moi (osteomalacie). Osteoporoza. Studiile sugerează că persoanele care primesc suficientă vitamina D și calciu în dieta lor pot încetini pierderea minerală osoase, pot ajuta la prevenirea osteoporozei și pot reduce fracturile osoase. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți nevoie de un… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este diagnosticată pentru prima dată în copilărie și adesea durează până la vârsta adultă. Copiii cu ADHD pot avea dificultăți de a acorda atenție, de a controla comportamentele impulsive sau de a fi excesiv de activi. Tipuri de ADHD Când vine vorba de ADHD, niciun diagnostic sau tratament nu se potrivește tuturor. Fiecare e diferit. Asociația Americană de Psihiatrie a identificat trei tipuri. Fiecare are simptome diferite, iar tratamentele se bazează pe acele simptome. Tip neatent: o persoană cu acest tip trebuie să aibă cel puțin șase dintre aceste nouă simptome și foarte puține dintre simptomele de tip hiperactiv-impulsiv:   Nu este atent la detalii   Face greșeli neglijente   Eșecul de a acorda atenție și de a continua sarcina   Nu poate asculta atent o discuție   Nu este capabil să urmeze sau să înțeleagă instrucțiunile   Evită sarcinile care presupun efort   Este distras   Este uituc   Pierde necesarul de lucruri pentru îndeplinirea sarcinilor Tipul hiperactiv-impulsiv: pentru a avea acest tip, o persoană trebuie să aibă cel puțin șase dintre aceste nouă simptome și foarte puține dintre simptomele de tip neatent:   Este agitat   Se zvârcolește   Se ridică des când este pus sa stea jos   Aleargă la momente nepotrivite   Întâmpina probleme de a se juca în liniște   Vorbește prea mult   Vorbește și când nu îi este rândul să o facă   Are un comportament întrerupt   Adesea prins în mișcare ca și cum ar fi “condus de un motor” Tip combinat: acesta este cel mai frecvent tip de ADHD. Persoanele cu acest tip au simptome atât de tip neatent, cât și de tip hiperactiv-impulsiv. ADHD simptome Simptomele tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) pot fi clasificate în 2 tipuri de probleme comportamentale: neatenție, hiperactivitate și impulsivitate. Majoritatea persoanelor cu ADHD au probleme care se încadrează în ambele categorii, dar nu este întotdeauna cazul. De exemplu, unele persoane cu afecțiunea ADHD pot avea probleme cu neatenția, dar nu si cu hiperactivitate sau impulsivitate.Această formă de ADHD este cunoscută și sub numele de tulburare de deficit de atenție (ADD). ADD poate trece uneori neobservat, deoarece simptomele pot fi mai puțin evidente. Simptome la copii Neatentie Principalele semne de neatenție sunt:   Au o durată scurtă de atenție fiind ușor distrași   Fac  greșeli nepăsătoare – de exemplu la temele școlare   Sunt uituci sau pierd lucruri   Sunt incapabili să se țină de sarcini care sunt obositoare sau consumatoare de timp   Par a fi incapabil să asculte sau să execute instrucțiuni, activități sau sarcini în continuă schimbare   Au dificultăți în organizarea sarcinilor Hiperactivitate și impulsivitate Principalele semne de hiperactivitate și impulsivitate sunt:   Neputința de a sta nemișcat, mai ales într-un mediu calm sau liniștit   Se agita constant   Este incapabil să se concentreze asupra sarcinilor   Face mișcare fizică excesivă   Vorbește excesiv   Nu poate să-și aștepte rândul   Acționează fără să se gândească   Întrerupe  conversații   Nu percepe sentimentul de pericol Simptome adulți   Nepăsare și lipsă de atenție la detalii   Începe încontinuu sarcini noi înainte de a le termina pe cele vechi   Abilități organizatorice slabe   Incapacitatea de a se concentra sau de a stabili priorități   Pierderea sau deplasarea continuă a lucrurilor   Uită foarte des   Stare de neliniște și nervozitate   Dificultăți în a  păstra tăcerea sau în a vorbi pe rând   Oferă  răspunsuri în timp ce îi  întrerupe pe alții   Schimbări de dispoziție, iritabilitate și temperament rapid   Incapacitatea de a face față stresului   Nerăbdare extremă   Asumarea de riscuri în activități, de multe ori fără atenție sau deloc pentru siguranța personală sau siguranța celorlalți – de exemplu, conducerea periculoasă   Cine pune diagnosticul? Există mai multe tipuri de profesioniști care de obicei diagnostichează ADHD. Acestea includ: medici (în special psihiatri, pediatri, neurologi), psihologi, asistenți sociali, asistente medicale și alți consilieri sau terapeuți autorizați (de exemplu, consilieri profesioniști, terapeuți matrimoniale și familiali etc.).   Factori de risc asociați  ADHD-ului   Rudele de sânge, cum ar fi un părinte sau un frate, cu ADHD sau altă tulburare de sănătate mintală.   Expunerea la toxine de mediu, cum ar fi plumbul, care se găsește în principal în vopsea și țevi din clădirile mai vechi.   Consumul matern de droguri, consumul de alcool sau fumatul în timpul sarcinii.   Naștere prematură. Tratament ADHD Tratamentul pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) poate ajuta la ameliorarea simptomelor și poate face ca afecțiunea să fie mult mai puțin o problemă în viața de zi cu zi.   ADHD poate fi tratat folosind medicamente sau terapie, dar o combinație a ambelor este adesea cea mai bună. Tratamentul este de obicei oferit de un specialist, cum ar fi un pediatru sau un psihiatru, deși starea poate fi monitorizată si de un medic de famile Medicamentație Există 5 tipuri de medicamente autorizate pentru tratamentul ADHD:   metilfenidat   lisdexamfetamina   dexamfetamina   atomoxetină   guanfacine Aceste medicamente nu sunt un remediu permanent pentru ADHD, dar pot ajuta pe cineva cu această afecțiune să se concentreze mai bine, să fie mai puțin impulsiv, să se simtă mai calm și să învețe și să practice noi abilități. Unele medicamente trebuie luate în fiecare zi, dar unele pot fi luate doar în zilele de școală. Ocazional, pauzele de tratament sunt recomandate pentru a evalua dacă medicamentul este încă necesar. Dacă nu ați fost diagnosticat cu ADHD până la vârsta adultă, un medic de familie și un specialist pot discuta ce medicamente și terapii sunt potrivite pentru dvs. Sfaturi pentru copii cu ADHD Comportamentele impulsive, neînfricate și haotice tipice ADHD pot face activitățile de zi cu zi obositoare și stresante. Deși poate fi dificil uneori, este important să ne amintim că un copil cu ADHD nu poate se poate ajuta singura în lupta cu propriul său comportament. Persoanelor cu ADHD le este greu să-și… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

Vitamina D
Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »

Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

hormonul somnului

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult timp cu controlul ciclului somn-veghe. Reglează ciclurile de noapte și zi sau ciclurile somn-veghe. Melatonina din suplimente este, de obicei, produsă într-un laborator. Cum funcționează ,,ceasul intern,, al corpului ? Un ritm circadian sau ciclu circadian, este un proces natural, intern, care reglează ciclul somn-veghe și se repetă aproximativ la fiecare 24 de ore. Întunericul determină organismul să producă mai multă melatonină, care semnalează organismului să doarmă. Lumina scade producția de melatonină și semnalează organismului să fie treaz. Unii oameni care au probleme cu somnul au un nivel scăzut de melatonină. Se crede că adăugarea de melatonină din suplimente i-ar putea ajuta să doarmă. Rolul și proprietatile melatoninei. Studiile arată că melatonina prezintă multe bioactivități, cum ar fi activitate antioxidantă, caracteristici antiinflamatorii, creșterea imunității, activitate anticanceroasă, protecție cardiovasculară, activitate antidiabetică, anti-obezitate, neuroprotectoare și anti-îmbătrânire. Melatonina reglează ritmurile circadiene, cum ar fi ritmul somn-veghe, ritmurile neuroendocrine sau ciclurile temperaturii corpului. Melatonina poate la fel de bine să fie implicată în dezvoltarea fetală timpurie, cu efecte directe asupra placentei, dezvoltării gliale și neuronale și ar putea juca un rol ontogen în stabilirea ritmurilor diurne și sincronizarea ceasului biologic fetal. În plus, melatonina este implicată în reglarea tensiunii arteriale și a sistemului cardiovascular autonom, în reglarea sistemului imunitar dar și în diverse funcții fiziologice precum funcțiile retinei, detoxifierea radicalilor liberi și acțiunile antioxidante. Au fost raportate, de asemenea, efectele melatoninei asupra masei corporale și a reglării masei osoase. În cele din urmă, melatonina are efecte fiziologice asupra reproducerii și maturizării sexuale la mamifere prin reglarea hormonului de eliberare a gonadotropinei. Melatonina beneficii pentru organism Administrarea melatoninei pe cale orală pare să scurteze timpul necesar pentru a adormi la adulții tineri și copiii cu sindromul de somn întârziat. Tulburare de veghe de somn non-24 de ore. Administrarea melatoninei pe cale orală la culcare pare să îmbunătățească somnul la copiii și adulții care sunt orbi. Cand sunt recomandate suplimentele cu melatonina ? Posibil eficientă pentru: Tulburări de somn cauzate de anumite medicamente pentru tensiunea arterială (insomnie indusă de beta-blocante). Administrarea melatoninei pe cale orală poate reduce problemele de somn la persoanele care iau medicamente beta-blocante. Cancer. Administrarea de doze mari de melatonină oral sau sub formă de injecție, administrată de un furnizor de asistență medicală împreună cu chimioterapie sau alte tratamente pentru cancer, ar putea reduce dimensiunea tumorii și poate îmbunătăți ratele de supraviețuire la unele persoane cu cancer. Într-adevăr, efectele oncostatice ale melatoninei au fost raportate în mai multe tumori (cancer de sân, carcinom ovarian și endometrial, melanom uveal uman, cancer de prostată, hepatoame și tumori intestinale). O tulburare uterină dureroasă (endometrioză). Administrarea melatoninei pe cale orală pare să reducă durerea și utilizarea de analgezice la adulții cu această afecțiune. De asemenea, reduce durerea în timpul menstruației, a actului sexual și în timpul mersului la baie. Tensiune arterială crescută. Luarea formei cu eliberare controlată a melatoninei, pe cale orală, înainte de culcare, pare să scadă tensiunea arterială la persoanele cu hipertensiune arterială. Produsele cu eliberare imediată nu par să funcționeze. Insomnie. Administrarea melatoninei pe cale orală, pe termen scurt, pare să scurteze timpul necesar pentru a adormi la persoanele cu insomnia. Nu este clar dacă afectează timpul petrecut dormind. De asemenea, pare să fie mai util la adulții în vârstă și la cei cu anumite alte afecțiuni. Diferența de fus orar. Administrarea melatoninei pe cale orală poate îmbunătăți anumite simptome de jet lag, cum ar fi vigilența și poate reduce somnolența și oboseala în timpul zilei. Dar s-ar putea să nu ajute la scurtarea timpului necesar persoanelor cu jet lag, pentru a adormi. Migrenă. Administrarea melatoninei pe cale orală înainte de culcare poate preveni migrenele la adulți și copii. Nu este clar dacă melatonina ajută la tratarea migrenelor. Anxietate înainte de operație. Luarea melatoninei oral sau sub limbă reduce oarecum anxietatea înainte de operație la adulți. Nu este clar dacă ajută la copii. Arsuri solare. Aplicarea gelului de melatonină pe piele înainte de expunerea la soare pare să ajute la prevenirea arsurilor solare. Un grup de afecțiuni dureroase care afectează articulația și mușchii maxilarului (tulburări temporomandibulare sau TMD). Administrarea melatoninei pe cale orală la culcare timp de 4 săptămâni reduce durerea la femeile cu dureri de maxilar. Niveluri scăzute de trombocite în sânge (trombocitopenie). Administrarea melatoninei pe cale orală poate îmbunătăți numărul scăzut de trombocite asociate cu cancerul, tratamentul cancerului și alte tulburări. Cum se calculează doza zilnica necesara de melatonina pentru un somn linistit. Doză potrivită  pentru copii  Melatonina este de obicei bine tolerată atunci când este administrată în doze de până la 3 mg pe zi la copii și 5 mg pe zi la adolescenți. Doză potrivită pentru adulți Melatonina a fost folosită cel mai adesea de către adulți în doze de până la 8 mg oral, pe zi, timp de până la 6 luni. Cat timp se ia melatonina ? Melatonina este probabil sigură pentru majoritatea adulților atunci când este utilizată pe termen scurt, 6 luni. Cu toate acestea, poate fi folosită în siguranță timp de până la 2 ani. La copii, perioada este în general de 3 luni. Unele suplimente de melatonină sunt cu eliberare lentă, iar altele sunt cu eliberare rapidă. Unele produse cu melatonină pot fi plasate sub limbă pentru a se absorbi mai repede. Melatonina este, de asemenea, folosită în creme, soluții pentru gargară și geluri. Care sunt reacțiile adverse ale melatoninei ? Reacțiiile adverse sunt foarte rare. Când este administrată pe cale orală: somnolență, dureri de cap, greață, diaree, vise anormale, iritabilitate, nervozitate, neliniște, insomnie, anxietate, migrenă, letargie, hiperactivitate psihomotorie, amețeli, hipertensiune arterială, dureri abdominale, arsuri la stomac, ulcere bucale, gură uscată, hiperbilirubinemie, dermatită, transpirații nocturne, prurit, erupții cutanate, piele uscată, durere la extremități, simptome de menopauză, durere în piept, glicozurie (zahăr în urină), proteinurie (proteine ​​în urină), teste anormale ale funcției hepatice, creștere în greutate, oboseală, modificări ale dispoziției , agresivitate și senzație de mahmureală. Nu conduceți vehicule și nu folosiți utilaje timp de… Citeste articol »

Citește în continuare:
dexametazona
Dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Vitamina D
Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »

Dermatita de contact

dermatita-de-contac

Ce este dermatita de contact? Dermatita de contact este un tip de eczemă declanșată de contactul cu o anumită substanță. Eczema este numele unui grup de afecțiuni care provoacă uscarea și iritarea pielii. Dermatita de contact de obicei se ameliorează sau dispare complet dacă substanța care provoacă problema este identificată și evitată.  Simptome ale dermatitei de contact Dermatita de contact determină prurit (mâncărime), vezicule, piele uscată și crăpată. Pielea mai deschisă poate deveni roșie, iar pielea mai închisă poate deveni maro închis, violet sau gri. Această reacție apare de obicei în câteva ore sau zile de la expunerea la un iritant sau alergen. Simptomele pot afecta orice parte a corpului, dar cel mai frecvent mâinile și fața. Ocazional, zonele de piele afectate de dermatita de contact se pot infecta. Semnele unei infecții pot include: simptomele existente se agravează rapid scurgeri de pe piele durere crescândă senzație de rău general senzație de căldură sau frisoane  Factori declanșatori a dermatitei de contact Iritanții la nivelul pielii provoacă 80% dintre aceste afecțiuni, în timp ce restul de 20% sunt cauzate de alergeni, care declanșează un răspuns alergic. Dermatita de contact alergică Alergenii care cauzează frecvent dermatită alergică de contact, includ: ingrediente cosmetice – cum ar fi conservanți, parfumuri, vopsele de păr și întăritori de lacuri de unghii metale – cum ar fi nichelul sau cobaltul în bijuterii unele medicamente topice (medicamente aplicate direct pe piele) – inclusiv corticosteroizi topici, în cazuri rare cauciuc – inclusiv latex, un tip de cauciuc natural textile – în special vopselele și rășinile conținute în acestea cleiuri puternice – cum ar fi adezivii din rășini epoxidice unele plante – cum ar fi crizantemele, floarea soarelui, narcisele, lalelele și primula. Simptomele cauzate de un alergen, cum ar fi machiajul sau bijuteriile din metal, durează adesea câteva zile pentru a se dezvolta. Dacă poți evita să fii reexpus la substanța responsabilă pentru reacție, pielea ta se va îmbunătăți, de obicei, în câteva zile sau săptămâni. Cu toate acestea, unii oameni se confruntă cu simptome severe și de lungă durată, care le pot afecta calitatea vieții.  Dermatita de contact iritativă Apare ca urmare a expunerii la o substanță chimică.  Iritanti comuni includ: săpunuri și detergenți antiseptice și antibacteriene parfumuri si conservanti in articole de toaleta sau cosmetice solvenți uleiuri folosite la mașini dezinfectante acizi și alcaline ciment pulberi, praf și sol apă – în special apă dură, sau apă puternic clorurată multe plante – cum ar fi Ranunculus, euforbia, Boraginaceae și muștar Simptomele cauzate de un iritant, apar de obicei în 48 de ore sau chiar imediat. Iritanții mai ușori (cum ar fi săpunul și detergenții) pot să nu cauzeze probleme imediat – este posibil sa aveți nevoie de expunere frecventă  înainte  ca acestea să provoace probleme. Tratament dermatita de contact  Evitarea cauzei Unul dintre cei mai importanți pași în tratarea dermatitei de contact este identificarea și evitarea alergenilor sau iritanților care vă afectează. Dacă puteți evita sau reduce cu succes expunerea la cauză, nu ar trebui să aveți niciun simptom. Nu este întotdeauna ușor să evitați iritanții sau alergenii care vă afectează, dar un dermatolog vă poate sugera modalități de a minimiza contactul cu lucrurile care vă declanșează starea. Dacă sunteți expus la substanțe iritante ca parte a muncii dvs., purtați îmbrăcăminte de protecție pentru a minimiza orice contact. Spune-i angajatorului despre starea ta, astfel încât să te ajute să eviți cauzele cât mai mult posibil. Tratamente emoliente Emolienții sunt tratamente hidratante aplicate direct pe piele pentru a reduce pierderile de apă și pentru a o acoperi cu o peliculă de protecție. Sunt adesea folosite pentru a ajuta la gestionarea afecțiunilor pielii uscate sau solzoase, cum ar fi eczema. Alegerea emolientului Sunt disponibile mai mulți emolienți diferiți. Poate fi necesar să încercați câteva pentru a găsi unul care să vă convină. De asemenea, vi se poate sfătui să utilizați un amestec de emolienți, cum ar fi: un unguent pentru pielea foarte uscată, o cremă sau loțiune pentru pielea mai puțin uscată, un emolient de folosit în loc de săpun, un emolient de folosit pe față și pe mâini și unul diferit pentru corp. Diferența dintre loțiuni, creme și unguente este cantitatea de ulei pe care o conțin. Unguentele conțin cel mai mult ulei, așa că pot fi destul de grase, dar sunt cele mai eficiente în menținerea umidității în piele. Loțiunile conțin cea mai mică cantitate de ulei, așa că nu sunt grase, dar pot fi mai puțin eficiente. Cremele sunt undeva la mijloc. Cremele și loțiunile tind să fie mai potrivite pentru zonele inflamate (umflate) ale pielii. Unguentele sunt mai potrivite pentru zonele de piele uscată care nu sunt inflamate. Dacă ați folosit un anumit emolient de ceva timp, acesta poate deveni în cele din urmă mai puțin eficient sau poate începe să vă irită pielea. Dacă acesta este cazul, medical dumneavoastră vă poate recomanda un alt produs. Cum să folosiți emolienții Utilizați emolientul în mod frecvent și în cantități mari. Mulți oameni consideră că este util să păstreze provizii separate de emolienți la serviciu sau la școală. Pentru a aplica emolientul: utilizați o cantitate mare nu-l frecați – netezește-l în piele în aceeași direcție în care crește părul pentru pielea foarte uscată, aplicați emolientul de 2 până la 4 ori pe zi sau conform prescripției medicului după baie sau duș, uscați ușor pielea și apoi aplicați imediat emolientul cât timp pielea este încă umedă Dacă sunteți expus la iritant la locul de muncă, care vă cauzează dermatita de contact, asigurați-vă că aplicați regulat emolienți în timpul și după muncă. Nu împărtășiți emolienți cu alte persoane. Efecte secundare ale emolienților Ocazional, unii emolienți pot irita pielea. Dacă aveți dermatită de contact, pielea dumneavoastră va fi sensibilă și uneori poate reacționa la anumite ingrediente, cum ar fi parfumul din emolienți fără prescripție medicală. Dacă pielea dumneavoastră reacționează la emolient, încetați să-l mai utilizați și discutați cu medicul, care vă poate recomanda un produs alternativ. Fiți conștienți de faptul că unii emolienți conțin parafină și pot reprezenta un pericol de… Citeste articol »

Citește în continuare:
zona zoster cauze simptome tratament
Zona zoster: cauze, simptome, semne si tratament

Ce este zona Zoster? Zona Zoster reprezintă o infecție virală manifestată la nivelul pielii sub formă de vezicule de tip Citeste articol »

Dexametazona

dexametazona

Ce este dexametazona? Dexametazona, un corticosteroid, este similar cu un hormon natural produs de glandele suprarenale. Este adesea folosit pentru a înlocui această substanță chimică atunci când corpul dumneavoastră nu produce suficient din ea. Ameliorează inflamația (umflare, căldură, roșeață și durere).  Când este indicată dexametazona? Dexametazona este utilizată pentru a trata anumite forme de artrită; tulburări ale pielii, sângelui, rinichilor, ochilor, tiroidei și intestinale (de exemplu, colită); alergii severe; si astm. Dexametazona este, de asemenea, utilizată pentru a trata anumite tipuri de cancer și infecții severe asociate cu inflamație puternică (COVID-19). Ce efecte are dexametazona? Ce precauții trebuie luate înainte de administrarea de dexametazonă?       spuneți medicului dumneavoastră și farmacistului dacă sunteți alergic la dexametazonă, aspirină, tartrazină (un colorant galben în unele alimente și medicamente procesate) sau la orice alte medicamente.       spuneți medicului dumneavoastră și farmacistului ce medicamente pe bază de prescripție medicală și fără prescripție medicală luați, în special anticoagulante („diluanți ai sângelui”), cum ar fi warfarina (Coumadin), medicamente pentru artrită, aspirina, ciclosporină (Neoral, Sandimmune), digoxină (Lanoxin), diuretice („pastile de apă”) ‘), efedrina, estrogen (Premarin), ketoconazol (Nizoral), contraceptive orale, fenobarbital, fenitoină (Dilantin), rifampină (Rifadin), teofilină (Theo-Dur) și vitamine.       dacă aveți o infecție fungică (alta decât pe piele), nu luați dexametazonă fără a discuta cu medicul dumneavoastră.       spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți sau ați avut vreodată boală hepatică, renală, intestinală sau cardiacă; diabet; o glandă tiroidă subactiva; tensiune arterială crescută; boală mintală; miastenia gravis; osteoporoză; infecție cu herpes ocular; convulsii; tuberculoza (TB); sau ulcere.       spuneți medicului dumneavoastră dacă sunteți gravidă, intenționați să rămâneți gravidă sau alăptați. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați dexametazonă, adresați-vă medicului dumneavoastră.       dacă aveți o intervenție chirurgicală, inclusiv o intervenție chirurgicală dentară, spuneți medicului sau stomatologului că luați dexametazonă.       dacă aveți antecedente de ulcere sau luați doze mari de aspirină sau alte medicamente pentru artrită, limitați-vă consumul de băuturi alcoolice în timp ce luați acest medicament. Dexametazona face stomacul și intestinele mai susceptibile la efectele iritante ale alcoolului, aspirinei și anumitor medicamente pentru artrită: acest efect crește riscul de ulcer. Ce instrucțiuni dietetice speciale ar trebui să urmez? Medicul dumneavoastră vă poate instrui să urmați o dietă săracă în sodiu, bogată în potasiu sau bogată în proteine. Urmați aceste instrucțiuni.  Dexametazona poate provoca dureri de stomac. Luați dexametazonă cu alimente sau lapte. Dexametazona poate provoca reacții adverse. Spuneți medicului dumneavoastră dacă oricare dintre aceste simptome este sever sau nu dispare: stomac deranjat, iritația stomacului, vărsături, dureri de cap, ameţeli, insomnie, nelinişte, depresie, anxietate, acnee, creșterea crescută a părului, vânătăi ușoare, perioade menstruale neregulate sau absente. Dacă aveți oricare dintre următoarele simptome, sunați imediat medicul dumneavoastră: erupții cutanate, umflarea feței, picioarelor sau gleznelor, probleme de vedere, răceală sau infecție care durează mult timp, slăbiciune musculară, scaun negru. Ce se intampla daca iau dexametazona mult timp? Dexametazona se prezintă sub formă de tablete și soluție de administrat pe cale orală, dar și injectabilă. Medicul dumneavoastră vă va prescrie un program de dozare care este cel mai potrivit pentru dumneavoastră. Urmați cu atenție instrucțiunile din rețetă și adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului să vă explice orice parte pe care nu o înțelegeți. Luați dexametazonă exact conform instrucțiunilor. Nu luați mai mult sau mai puțin sau luați mai des decât este prescris de medicul dumneavoastră. Nu încetați să luați dexametazonă fără a discuta cu medicul dumneavoastră. Oprirea bruscă a medicamentului poate provoca pierderea apetitului, stomac deranjat, vărsături, somnolență, confuzie, dureri de cap, febră, dureri articulare și musculare, descuamarea pielii și scădere în greutate. Dacă luați doze mari pentru o perioadă lungă de timp, medicul dumneavoastră vă va scădea probabil doza treptat pentru a permite organismului să se adapteze înainte de a opri complet medicamentul. Atenție la aceste reacții adverse dacă scădeți treptat doza și după ce încetați să luați comprimatele, chiar dacă treceți la un medicament cu corticosteroizi inhalatori. Dacă apar aceste probleme, sunați imediat medicul dumneavoastră. Poate fi necesar să vă măriți temporar doza sau să începeți să le luați din nou. Dacă veți lua acest medicament pentru o perioadă lungă de timp, este foarte important ca medicul dumneavoastră să vă verifice la vizite regulate pentru orice reacții nedorite care pot fi cauzate de acest medicament. Testele de sânge sau de urină pot fi necesare pentru a verifica efectele nedorite. Citește în continuare: Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol » ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol » Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »

Citește în continuare:
hormonul somnului
Melatonina (hormonul somnului): Rol și beneficii pentru organism

Ce este melatonina? Melatonina este un hormon eliberat în principal de glanda pineală, noaptea și a fost asociată de mult Citeste articol »

ADHD la adulti și copii- semne, simptome, tratament

Ce este ADHD? ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare care apare în copilărie. De obicei, este Citeste articol »

Vitamina D
Vitamina D – Rolul si importanța Vitaminei D pentru sanatatea organismului

Ce este vitamina D? Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care este implicată în multe funcții esențiale ale Citeste articol »

Africa de Sud

Continentul: Africa Ţara: Africa de Sud Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in provinciile Mpumalanga (inclusiv Kruger National Park), Limpopo, provinciile din Nord si nord estul KwaZulu-Natal precum si de-a lungul raului Tugela.Continentul: Africa Ţara: Africa de Sud Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in provinciile Mpumalanga (inclusiv Kruger National Park), Limpopo, provinciile din Nord si nord estul KwaZulu-Natal precum si de-a lungul raului Tugela. Citește în continuare: Zimbabwe Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol » Zambia Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol » Yemen Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Citește în continuare:
Zimbabwe

Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol »

Zambia

Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol »

Yemen

Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Afghanistan

Continentul: Asia Ţara: Afghanistan Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos, poliomielita Observaţii: risc de malarie in zone extinse Continentul: Asia Ţara: Afghanistan Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos, poliomielita Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citește în continuare: Zimbabwe Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol » Zambia Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol » Yemen Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Citește în continuare:
Zimbabwe

Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol »

Zambia

Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol »

Yemen

Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Algeria

Continentul: Africa Ţara: Algeria Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, difterie, tetanos Observaţii: Continentul: Africa Ţara: Algeria Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, difterie, tetanos Observaţii: Citește în continuare: Zimbabwe Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol » Zambia Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol » Yemen Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Citește în continuare:
Zimbabwe

Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol »

Zambia

Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol »

Yemen

Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Angola

Continentul: Africa Ţara: Angola Vaccinuri: difterie, tetanos, poliomielita, hepatita A, febra tifoida, febra galbena, holera Observaţii: risc de malarie in intreaga tara Continentul: Africa Ţara: Angola Vaccinuri: difterie, tetanos, poliomielita, hepatita A, febra tifoida, febra galbena, holera Observaţii: risc de malarie in intreaga tara Citește în continuare: Zimbabwe Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol » Zambia Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol » Yemen Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Citește în continuare:
Zimbabwe

Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol »

Zambia

Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol »

Yemen

Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Arabia Saudita

Continentul: Asia Ţara: Arabia Saudita Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos, gripa, meningita meningococica Observaţii: risc de malarie in anumite zone Continentul: Asia Ţara: Arabia Saudita Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos, gripa, meningita meningococica Observaţii: risc de malarie in anumite zone Citește în continuare: Zimbabwe Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol » Zambia Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol » Yemen Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Citește în continuare:
Zimbabwe

Continentul: Africa Ţara: Zimbabwe Vaccinuri: difterie, tetanos, polimielita, hepatita A si B, febra tifoida; uneori holera Observaţii: risc crescut de Citeste articol »

Zambia

Continentul: Africa Ţara: Zambia Vaccinuri: Hepatita A si B, febra tifoida, febra galbena, difterie, tetanos, poliomielita, rujeola, holera Observaţii: risc Citeste articol »

Yemen

Continentul: Asia Ţara: Yemen Vaccinuri: febra tifoida, hepatita A si B, difterie, tetanos Observaţii: risc de malarie in zone extinse Citeste articol »

Call Now Button
× WhatsApp